Trăim într-o lume în care presiunea rezultatelor rapide și competiția acerbă încep încă de la grădiniță, o realitate care îi pune pe mulți părinți în dificultate. Dar ce-ar fi dacă am schimba abordarea, punând relația și echilibrul pe primul loc? O nouă metodă educațională, adusă în România, promite tocmai asta.
O poveste personală, o metodă revoluționară
Monica Tătar a adus în România metoda Shichida, un sistem educațional cu rădăcini japoneze, care promite să schimbe radical modul în care ne creștem copiii. Să fim serioși, de câte ori nu te-ai uitat în parc la alți copii și te-ai întrebat dacă al tău face destule? Monica Tătar a simțit exact același lucru, transformând această căutare într-o misiune personală. „Aducerea metodei Shichida în România nu a pornit dintr-o intenţie de business, ci dintr-o motivaţie profund personală. Când băieţelul meu era foarte mic, am căutat cele mai bune soluţii pentru dezvoltarea lui, iar astfel am descoperit metoda Shichida. Mi-am dorit să o aduc în România pentru el. Procesul a fost însă lung și dificil, iar până am semnat contractul de master franciză, el depășise deja vârsta optimă pentru care metoda este gândită în forma ei cea mai profundă. A fost un moment emoţionant, dar și unul care mi-a schimbat perspectiva. Am înţeles că această metodă nu este importantă doar pentru copilul meu, ci pentru o întreagă generaţie de copii și pentru părinţii care au nevoie de repere clare în educaţia timpurie.”
Echilibru, nu forțare. Creierul copiilor funcționează altfel
În România, lucrurile stau puțin diferit, cu două extreme: fie o educație rigidă, centrată excesiv pe performanță, fie una permisivă, fără structură. Metoda Shichida vine cu un echilibru rar, oferind structură fără presiune și susținând performanța fără să sacrifice bucuria învățării. „M-a convins mai ales impactul real pe care îl poate avea în primii ani de viaţă, o perioadă esenţială pe care încă o subestimăm. Dincolo de tehnici, Shichida schimbă și felul în care adultul privește copilul: cu mai multă încredere, răbdare și respect.” Te-ai simțit vreodată presată să îți înscrii copilul la zeci de cursuri doar pentru că așa fac ceilalți? Abordarea corectă nu înseamnă forțare, cum reiese dintr-un dialog amplu (publicat de Psychologies).
Perioada de aur a dezvoltării și lipsa presiunii
„Când vorbesc despre „antrenarea întregului creier” în metoda Shichida, nu mă refer la performanţă forţată, ci la stimularea echilibrată a ambelor emisfere cerebrale în perioada în care creierul copilului are cea mai mare plasticitate. În primii ani de viaţă, copilul trece printr-o etapă unică, numită adesea „perioada de aur”, în care poate absorbi, memora și învăţa intuitiv cu o ușurinţă remarcabilă.” Metoda Shichida valorifică această fereastră de dezvoltare prin stimularea emisferei drepte, asociată cu intuiția, memoria vizuală și creativitatea, fără a neglija partea logică și analitică. Totul se face prin joc, ritm, imagini, emoție și conexiune, nu prin presiune sau acumulare mecanică de informații. Primii ani sunt esențiali pentru că atunci se construiește fundația nu doar cognitivă, ci și emoțională: încrederea în sine, relația cu învățarea și deschiderea către lume.
Presiunea este uriașă.
Dincolo de rezultate rapide, un fundament solid
Esența metodei nu este să grăbească dezvoltarea, ci să folosească inteligent momentul în care copilul este cel mai pregătit să învețe natural. „Am observat și eu această presiune pe rezultate rapide și cred că aici se pierde esenţa educaţiei. Metoda Shichida schimbă perspectiva: nu ne uităm doar la ce știe copilul acum, ci la cum se dezvoltă pe termen lung. Dincolo de rezultate vizibile, precum memoria, concentrarea sau viteza de procesare, accentul real este pe echilibru, cognitiv, emoţional și relaţional.” Copilul nu este grăbit, comparat sau presat, ci susținut să crească în ritmul lui, într-un spațiu de încredere și siguranță. Paradoxal, tocmai această lipsă de presiune duce la rezultate reale și durabile. „Pentru mine, asta este diferenţa esenţială: nu construim performanţă pe termen scurt, ci fundamentul unui copil echilibrat, care va ști să înveţe și să se adapteze pe tot parcursul vieţii.”
Iar aici intervine partea cu adevărat interesantă, cea care ne face să ne regândim rolul de părinți. „Pentru mine, metoda Shichida nu este doar un set de tehnici, ci o viziune care mi-a schimbat profund felul în care privesc copilul și învăţarea. Cred, înainte de toate, în potenţialul fiecărui copil și în ideea că rolul adultului nu este să forţeze, ci să susţină și să dezvolte natural ceea ce există deja.” Metoda pune accent pe dezvoltarea echilibrată a întregului creier, nu doar pe partea logică, ci și pe intuiție, memorie vizuală și imaginație, mai ales în primii ani de viață.
Rolul esențial al părinților și transformarea interioară
La fel de importantă este relația adult-copil: fără conexiune emoțională, încredere și siguranță, orice educație rămâne superficială. Ceea ce diferențiază cu adevărat Shichida este intenția: nu urmărim doar informație sau rezultate rapide, ci formarea unui copil echilibrat, curios și capabil să învețe firesc, pe termen lung. Potrivit Revistaioana, „Cred că metoda Shichida nu dezvoltă doar abilităţi vizibile, ci construiește, înainte de toate, o anumită structură interioară a copilului. Dincolo de memorie și concentrare, care se dezvoltă clar, cel mai valoros mi se pare felul în care copilul ajunge să se raporteze la învăţare: cu ușurinţă, curiozitate și încredere, nu cu teamă sau blocaje.” În același timp, metoda susține puternic și echilibrul emoțional. Nu este o abordare strict cognitivă, ci una care cultivă empatia, siguranța și capacitatea de conectare. La nivel mental, stimulează viteza de procesare și flexibilitatea gândirii, dar fără presiunea performanței.
Diferența reală față de alte metode stă, pentru Monica Tătar, în profunzime și în intenție. Nu contează doar ce achiziții are copilul, ci cum învață, câtă încredere are în sine și ce devine în acest proces. Cum arată succesul, pe bune, atunci când tragi linie seara? „Văd această metodă ca pe o direcţie necesară, nu ca pe un trend. Nu înlocuiește sistemul educaţional, ci completează o etapă esenţială, mai ales în primii ani de viaţă. Adevărata schimbare cere, înainte de toate, o schimbare de mentalitate la adult.” Metoda Shichida pune accent pe echilibru, pe respectarea ritmului natural de dezvoltare și pe construirea unei baze solide, nu pe presiunea performanței. De aceea, astfel de abordări vor deveni tot mai importante: pentru că părinții caută nu doar rezultate rapide, ci o dezvoltare reală și echilibrată.
Mai mult decât abilități vizibile
„Dincolo de partea cognitivă, unde diferenţele se văd repede, eu observ în timp transformări mai profunde, legate de felul în care copilul se raportează la sine și la învăţare. Se dezvoltă vizibil memoria, ușurinţa în învăţarea limbilor străine, capacitatea de vizualizare, dar și abilităţile numerice, lingvistice și, treptat, gândirea analitică. Cele mai valoroase schimbări sunt cele interioare: mai multă încredere în sine, atenţie mai stabilă, răbdare firească și o relaţie sănătoasă cu învăţarea, fără presiune sau teamă.” În metoda Shichida, dezvoltarea nu este doar cognitivă, ci și emoțională, iar acest echilibru face ca toate celelalte abilități să se așeze mai bine. Nu este doar despre copii care știu mai mult, ci copii care învață mai ușor, se adaptează mai bine și sunt mai siguri pe ei.
Numai că transformarea nu este doar a copilului. „Rolul părinţilor în metoda Shichida este esenţial. Progresul copilului nu vine doar din ceea ce se întâmplă în cadrul programului, ci mai ales din ceea ce se continuă acasă, în relaţia de zi cu zi. De aceea, văd această metodă și ca pe un proces de educare a adultului, nu doar a copilului. Părinţii învaţă să aibă mai multă răbdare, să respecte ritmul copilului, să reducă presiunea și să fie mai prezenţi. Relaţia părinte-copil devine fundamentul întregului proces, bazat pe conexiune, siguranţă și încredere. În esenţă, metoda nu funcţionează fără implicarea reală a părinţilor, iar transformarea nu este doar a copilului, ci de ambele părţi.”
Schimbarea obiceiurilor noastre de părinți necesită curaj, asta e clar. „Dacă ar fi să transmit un singur mesaj, acesta ar fi: viitorul educaţiei nu ţine de cât de repede învaţă un copil să citească sau să calculeze, ci de felul în care învaţă să gândească, să simtă și să aibă încredere în sine. O educaţie cu adevărat transformatoare începe cu relaţia, cu mediul și cu echilibrul dintre structură și respect pentru ritmul copilului. Nu construim doar abilităţi, ci fundaţii pentru o învăţare firească, pe termen lung. Părinţilor le-aș spune să iasă din logica grabei și a comparaţiei și să privească mai mult la echilibrul, curiozitatea și bucuria copilului de a descoperi. Pentru că miza reală nu este doar ce știe acum, ci ce fel de adult va deveni.” Până la urmă, sistemul public de învățământ din România pune note pe cunoștințe teoretice abia din clasa întâi, timp în care abilitățile emoționale ale celor mici rămân strict în responsabilitatea familiei.
