Care sunt diferențele între apa plată și cea minerală

Denumirea pe care o folosim astăzi când cerem o sticlă de apă la un restaurant sau când ne uităm la raftul de răcoritoare este o terminologie oarecum mai recentă pentru România. În 1996, țara noastră a adaptat același sistem utilizat în UE pentru apele comercializate prin îmbuteliere. În limbajul popular, însă, există două categorii mari: apă minerală și apă plată. Să vedem care sunt diferențele.

Apa pe care o consumăm poate avea un gust diferit de la o zi la alta, mai ales dacă alegem un produs îmbuteliat diferit. Fiecare comerciant de apă are o sursă certificată a cărei apă este influențată de cum a fost formată în subteran. Există, totodată, soluția unor dozătoare de apă cu bidoane mari pe care o firmă specializată le livrează lunar. Acesta este sistemul prin care funcționează abonamentul La Fântâna.

Gustul ușor diferit este influențat de o serie de criterii precum rocile străbătute, condițiile meteorologice, temperaturi, presiuni și gazele întâlnite.

Diferențele dintre apă plată și apă minerală pleacă chiar de la cele două denumiri. În realitate, există mai multe categorii după care se împarte apa:

apă minerală naturală,
apă de izvor,
apă de masă,
apă utilizată în scop terapeutic sau apă minerală medicinală.

Există apoi, câteva subcategorii de care ar trebui ținut cont atunci când ne alegem sursa de hidratare. Astfel, apa minerală naturală este acea apă provenită dintr-o sursă subterană, care are o puritate și elemente particularizate de origine și compoziție chimică stabilă.

Ape minerale naturale

Apele minerale naturale se împart la rândul lor în mai multe tipuri în funcție de conținutul de CO2. Cele necarbogazoase sunt plate și au nivelul de CO2 mai mic de 250 g/l. Cele carbogazoase au un volum de CO2 mai mare.

În funcție de conținutul, dar și de originea CO2, pot fi clasificate diferit. Aici intervine confuzia în denumirea apei – apa plată este practic orice apă îmbuteliată care are un nivel de CO2 mai mic de 250 mg/l. Altfel spus, când folosim acest termen ar trebui să adăugăm și elemente definitorii precum minerală naturală, de izvor, de masă sau medicinală.

Gustul

Gusturile apelor minerale pot fi ușor diferite, iar asta se datorează mineralelor dizolvate în apă. De exemplu, bicarbonatul de sodiu sau clorura de sodiu pot genera un gust sărat, pe când conținutul ridicat de magneziu dă un gust amărui. Apele alcaline imprimă un gust cu o tentă dulce, iar cele cu ph-ul mai mic de 7 pot fi chiar un pic acrișoare.

Trebuie spus însă spus că gustul apei minerale poate fi influențat și de mâncarea ingerată înainte sau de băuturile băute în paralel. În același timp, calitățile unei ape minerale naturale sunt evidențiate de la un consumator la altul, fiind condiționate și de compatibilitatea în timp a organismului, dar și de scopul pentru care este utilizată apa – hidratare, aport mineral, prepararea hranei, etc.

Gradul de hidratare

Mai sunt și alte diferențe între apă carbogazoasă și cea plată. Dacă prima este o opțiune subiectivă, apa plată ar trebui să fie o decizie informată, având avantajul că oferă un grad mai mare de hidratare. Motivul este simplu: organismul asimilează mai ușor o apă cu un nivel mai mic de CO2.

Apa plată sau cea oligominerală conține între 50 și 500 de mg de minerale/litru, pe când cea minerală poate ajunge și a 1500 de mg de minerale/litru.

Ce apă aleg?

Mai departe de gustul fiecăruia, alegerea tipului de apă ar trebui să țină cont de nevoia fiecărui consumator în parte. Practic trebuie să te uiți la etichetă și să observi dacă valorile respective îți sunt potrivite. Dacă ai o carență de calciu, să spunem, atunci o apă bogată în această minerală ar fi potrivită. Este recomandat să alegi tipul de apă cu un conținut potrivit de calciu, magneziu, potasiu, sodiu, fier.

Sursa: Financiarul.ro.