Enterocolita este întâlnită frecvent în sezonul cald și, deși în multe cazuri are o evoluție ușoară, pericolul major este deshidratarea. O zi cu diaree, crampe și vărsături nu trebuie privită ca un simplu disconfort de vară, în special la copiii mici, femeile însărcinate, persoanele în vârstă sau cele cu imunitatea slăbită. Problema esențială nu este doar numărul scaunelor, ci pierderea de apă și electroliți, adică sodiu, potasiu și clor. Atunci când aceste pierderi se accentuează, pot apărea oboseala, amețelile, crampele musculare, scăderea tensiunii arteriale și, în forme severe, chiar șocul hipovolemic.
Boala reprezintă o inflamație a intestinului subțire și a colonului. Poate fi cauzată de infecții virale, precum norovirusul și rotavirusul, de bacterii ca Salmonella, E. coli, Campylobacter și Shigella, dar și de paraziți, între care Giardia intestinalis și Entamoeba histolytica. Mai rar, enterocolita poate apărea după administrarea unor medicamente, după consumul de alimente contaminate sau în contextul unor boli inflamatorii intestinale.
În lunile calde, riscul crește pentru că bacteriile se înmulțesc mai ușor în alimente păstrate la temperaturi nepotrivite. Produsele care necesită cea mai mare atenție sunt carnea, produsele lactate, preparatele cu ouă, cremele pentru prăjituri, maioneza și fructele de mare. Pentru cei care pleacă la drum, merg la picnic sau cumpără mâncare gata preparată, acest detaliu este esențial. Dacă un produs cu ou, lapte sau carne a stat mult timp la cald, riscul devine concret. Potrivit Lyla, cauzele cele mai frecvente sunt infecțioase, iar în colectivități precum creșele și grădinițele episoadele digestive nu trebuie tratate cu superficialitate. Igiena personală și alimentară rămân principalele măsuri de protecție, mai ales vara.
Simptomele pot începe cu diaree ușoară și crampe abdominale, dar pot evolua spre febră mare, vărsături și scaune cu sânge. Când apar vărsături repetate, febră mare sau scaune cu sânge, situația nu mai seamănă cu o indigestie banală. Același lucru este valabil și atunci când starea generală se deteriorează vizibil, prin amețeli, slăbiciune și crampe musculare. La copiii mici, vârstnici, gravide și persoanele cu sistem imunitar slăbit, riscul de deshidratare este mai mare, iar toleranța organismului este mai redusă.
Diagnosticul se stabilește pe baza simptomelor și a istoricului, iar în formele severe pot fi necesare analize de sânge, coprocultură sau examen coproparazitologic. Tratamentul are în centru hidratarea și poate include antidiareice, antivomitive, probiotice sau, în cazurile bacteriene severe, antibiotice, dar numai la recomandarea medicului. Antibioticele luate fără sfat medical pot prelungi boala în loc să o rezolve. De asemenea, nerespectarea indicațiilor alimentare, inclusiv evitarea inițială a alimentelor bogate în fibre crude, poate întârzia vindecarea.
Dacă simptomele sunt ușoare, primul pas este hidratarea, tocmai pentru că pierderea de apă și electroliți este principala complicație. Când apar oboseala accentuată, amețelile, crampele musculare sau scăderea tensiunii, este nevoie de atenție sporită. Prevenția înseamnă păstrarea corectă a alimentelor sensibile, evitarea produselor ținute la temperaturi nepotrivite și prudență la mesele cu carne, lactate, ouă, maioneză, creme și fructe de mare. Dacă apar febra mare, vărsăturile, scaunele cu sânge sau semnele de deshidratare, consultul medical la timp poate scurta boala și poate evita spitalizarea.
