Social

DOCUMENTAR – Árpád Marsovszky (1853-1931), primarul emerit al Lugojului ajuns un necunoscut!

DOCUMENTAR – Árpád Marsovszky (1853-1931), primarul emerit al Lugojului ajuns un necunoscut!

Cetateanul Lugoj

Personalitatea cea mai nedreptățită din istoria modernă a Lugojului este de departe Árpád Marsovszky (1853-1932), întâiul primar al orașului, ales în 1889 (cu ocazia ridicării administrative a Lugojului la rangul de oraș cu magistratură rânduită, anterior având statutul unui târg cameral, din 1793), funcție pe care a ocupat-o până în 1911(23 de ani), când s-a pensionat pe caz de boală.

Considerăm un act necesar de reparație morală evocarea acestei figuri centrale din Belle Époque, care a reușit, cu tenacitate și multă muncă, să coordoneze metamorfoza urbană a Lugojului, proces demarat în ultimul deceniu al secolului XIX. Mediator de excepție, Marsovszky a înlesnit colaborarea între instituțiile centrale și primărie, imprimând prestigiu funcției în care a fost investit, prin comportamentul său, girând totodată cu originea sa socială de nobil maghiar.

În pofida  adâncirii conflictului dintre  români și maghiari ca urmare a politicii de asimilare etnică promovată de instituțiile statului, Marsovszky s-a dovedit a fi un spirit conciliator, nutrind un vădit respect față de populația românească, care număra 5.564 de suflete din totalul de 16.126 de locuitori ai Lugojului înregistrați la începutul anilor 1900.

Árpád Marsovszky s-a născut în satul Tirol (Königsgnad) în data de 4 aug. 1853. Strămoșii lui, originari din  comitatul Trenčín (astăzi Slovacia), au fost înnobilați în 1430, primind astfel ca donație localitatea Marsófalva (Maršová-Rašov) care a dat și numele familiei. Ulterior au venit în Banat (1802) unde, fiindu-le recunoscută calitatea nobiliară,  (tatăl său, László, a fost reconfirmat ca nobil în 1819, posesor al domeniului satului Tirol), au ocupat diverse posturi în administrația comitatelor Timiș și Caraș.

Bucurându-se de o educație aleasă, Árpád a urmat aceeași linie; după absolvirea Facultății de drept din Budapesta, este numit în 1883 primpretor al Cercului Lugoj. În această calitate  va susține ideea – avansată în ședința primăriei din dec. 1886 de către Mihai Bejan (notar regesc) și a mai multor cetățeni din consiliul comunal (J.S. Deutsch, J. Görner etc.) – de a cere la forurile superioare transformarea Lugojului în oraș. Împotriva acestei propuneri, care, după ce a iscat dezbateri aprinse, a fost adoptată la diferență de un vot, s-a ridicat un grup considerabil de români, condus de avocatul Titus Hațeg. Comitatul a înaintat cererea la Ministerul de interne care și-a dat acceptul prin decizia cu nr. 55009/1887, impunând condiția răscumpărării drepturilor regale. Românii din primăria Lugojului au protestat vehement împotriva acestei schimbări, motivând că s-ar aduce o împovărare financiară asupra locuitorilor. Suma necesară răscumpărării drepturilor regale (270.000 fl.) a fost împrumutată de la “Prima bancă de păstrare din Budapesta” în 1889. La începutul aceluiași an, în Lugoj, o casă se putea achiziționa cu suma de  6500-7000 de fl., iar salariul anual al primarului orășenesc a fost fixat la  1600 fl.

Noul statut orășenesc, în vigoare din 1889 (conform Legii XXII/1886), stipula atribuțiile funcționarilor, remunerația fiecăruia, alegerea primarului pe 6 ani de către cei 120 de reprezentanți orășenești (60 din rândul celor mai mari contribuabili locali, 60 aleși de către locuitorii Lugojului), bugetul propriu, libertatea introducerii unor taxe noi pentru sporirea venitului, ocrotirea instituțiilor sociale, culturale și economice din Lugoj, hotărârile luate de consiliul local având caracter obligatoriu pentru urbe etc.

Boicotul românilor s-a derulat pe durata mai multor ani, aceștia lipsind (un număr de 17 reprezentanți) de la ședința de constituire a magistraturii din 26 ian. 1889, condusă de vicecomitele Béla Litsek. Nefiind alt candidat, a fost ales ca primar Árpád Marsovszky, evenimentul fiind sărbătorit în aceeași seară cu o petrecere populară cu torțe aprinse.

Marsovszky, în pofida piedicilor survenite, a înțeles importanța momentului, prielnic pentru evoluția Lugojului: creșterea economică înregistrată de Ungaria la sfârșitul secolului al XIX-lea, vizibilă prin înflorirea industriei, a meșteșugurilor, a acumulărilor de capital și dezvoltarea sistemului bancar; centralizarea statului pe baza unor reforme solide care au țintit sectoare importante ca educația sau justiția; asimilarea într-un ritm accelerat a modernității din Europa Occidentală etc.

Fenomenul urbanizării Lugojului, vizibil după anul 1900 a constituit un proces complex, la care și-au adus aportul atât locuitorii, care își însușesc spiritul urban, ridicând edificii moderne, spațioase, cu un grad înalt de confort, cât și instituțiile centrale ale statului (ministerele au lăsat moștenire orașului clădiri impozante: Sediul administrației financiare – Primăria municipiului de astăzi, Tribunalul, Liceul de stat – astăzi Liceul “C. Brediceanu”, Școala nr. 6, Clădirea poștei și a telegrafului – Biblioteca municipală) și Prefectura Caraș-Severin care a ridicat Școala de agricultură, Spitalul județean – spitalul “Teodor Andrei”, Azilul săracilor – Spitalul T.B.C etc.).

Instituția primăriei, ca for decizional local, se consolidează în timpul lui Marsovszky care reușește să grupeze în jurul său reprezentanții diferitelor facțiuni politice (liberală naționalistă, română), contribuind împreună la metamorfoza urbanistică a Lugojului. Bilanțul celor 23 de ani petrecuți de Marsovszky în fotoliul de primar (patru mandate consecutive!) este impresionant: amenajarea spațiului public și întreținerea acestuia (ridicarea gunoiului – în 1910 activau 12 măturători stradali; regulamentul birjelor – 1894; proiectul de pavare a străzilor și asfaltare a trotuarelor, derulat între 1893-1907; introducerea canalizării în 1906 pe Str. Bonnaz, actuala A. Mocioni, rețeaua fiind extinsă la nivelul întregului oraș abia în perioada interbelică), îmbunătățirea iluminatului stradal prin edificarea centralei electrice (1900), de la 170 de lămpi cu petrol existente în 1893 s-a ajuns la un număr de 463 de lămpi electrice stradale în 1911; introducerea rețelei telefonice (1901), amenajarea parcului orășenesc „Elisabeta“- „G. Enescu“ (1899) și a promenadei din fața liceului; construirea a două poduri (“cel de fier” în 1902, a “economilor” în 1897) și a unei pasarele în fața teatrului; se constituie în 1906 corpul permanent al pompierilor orășenești pentru care primăria va ridica cazarma de pe Str. Făgetului (1911), extinderea suprafeței orașului prin parcelarea unor străzi noi etc.

Cu ocazia ieșirii la pensie a lui Árpád Marsovszky, în ședința primăriei din 20 decembrie 1911, locțiitorul primarului, Dr. Dimitrie Florescu a schițat într-un discurs emoționant realizările acestuia: “Ce era Lugojul înainte de 23 de ani, și ce e astăzi? Cu tactul seu bine chibzuit și cu ajutorul jertfelor aduse de bunii noștrii lugojeni, a devenit astăzi orașul Lugoj centrul vieții economice, industriale, comerciale și culturale, și plăcut chiar și în fața străinilor, cari ni-l vizitează”. Mulțumindu-i pentru activitatea depusă, consiliul l-a desemnat cetățean de onoare al Lugojului, numind în cinstea sa o stradă nouă, deschisă în Lugojul German la începutul anului 1911, actuala Str. Anișoara Odeanu.

Mai mult, a fost dezvelit, în sala de ședințe a primăriei, portretul primarului, cu dimensiunile 140 x 110 cm., pictat in ulei de Ferenczy József. Galeria portretelor va fi completată în perioada interbelică cu tablourile primarilor I. Harambașa și A. Bireescu.

Sprijinul pe care naționalitățile conlocuitoare l-au acordat primarului Marsovszky s-a datorat spiritului său tolerant, acesta promovând o politică culturală deschisă, încurajând utilizarea limbilor germană și română, alături de cea maghiară, în viața social-culturală a orașului. Festivitățile desfășurate în ziua de 1 dec. 1900 cu prilejul inaugurării teatrului orășenesc (când s-au ținut spectacole în cele trei limbi), au constituit un bun prilej pentru Marsovszky de a sublinia într-un discurs solemn, adresat românilor, importanța multiculturalismului, pe care îl considera un liant indispensabil al societății, fundamentat pe înțelegerea și respectarea celuilalt.

Luând cuvântul în ședința de omagiere pe care am amintit-o (20 dec. 1911), distinsul om politic, Valeriu Braniște, a arătat stima de care s-a bucurat în rândul românilor fostul primar : “A avut însă un merit distins, ce trebuie ridicat, potentat mai sus de ori ce alte merite, și acest merite, că tot timpul cât a stat dl. Marsovszky în scaunul de primar totdeauna a stiut să elimine din sala de ședințe certele de naționalitate și confesiune, conducând și dirigând ședințele reprezentanței numai și numai pe lângă ținerea înaintea ochilor a intereselor comune.

Amintirea primarului Marsovszky a pălit cu trecerea anilor, culminând cu omiterea sa din istoria Lugojului pe fondul naționalismului exacerbat manifestat încă din perioada interbelică. Căsătorit, cu trei copii, Árpád Marsovszky s-a retras la bătrânețe în Recaș la ginerele său, Weisz Ernest ( primpretorul Cercului Recaș, soțul Elenei Marsovszky), unde a decedat în data de 21 iulie 1931. La înmormântarea sa în cimitirul catolic din Recaș, care a avut loc în data de 22 iulie 1931, au participat: cele două formații de pompieri cu fanfara din Lugoj, respectiv Recaș, Reuniunea germană de muzică si cânt din Lugoj, Reuniunea de cântări a meseriașilor din Lugoj, în frunte cu vicepreședintele ei, J. Hlobil, reprezentanții primăriei Lugoj, primarul interimar A. Bireescu cu consilieri Dr. F. Horger și casierul V. Hoban, precum și o mulțime de cunoscuți.

 

 

Clic pentru a adăuga un comentariu

Lasă un răspuns

Mai multe în Social

Aici sunt pierderile Meridianului, suportate din banii lugojenilor. „Nu este o avarie majoră, e o gaură cât un stilou”.

Daniel Groza13 ianuarie 2017

Dezbaterea publică nu a schimbat nimic! Preţul apei şi canalizării va creşte la Lugoj

Daniel Groza12 ianuarie 2017

Iarna e ca vara! Lugojenii se plâng că nu au apă la etajele superioare. Explicaţiile Meridianului!

Daniel Groza12 ianuarie 2017

Ambulanţa Lugoj, două ture pe noapte pentru a-i ajuta pe oamenii străzii rămaşi în ger

Gabriel Iosa11 ianuarie 2017

FOTO! Apa de la robinetele din Lugoj, murdară şi de nebăut, deşi primăria o recomandă ca bună de consum

Gabriel Iosa10 ianuarie 2017

Bilanţ la CPU Lugoj! Câţi pacienţi au decedat la Urgenţe, la spitalul lugojean

Gabriel Iosa6 ianuarie 2017

Lugojenii participă la slujba de Bobotează! Sute de litri de agheasmă, pregătite pentru credincioşi

Gabriel Iosa6 ianuarie 2017

Se distribuie invitațiile la Revelionul Seniorilor

Daniel Groza4 ianuarie 2017

O fetiţă din Timiş a murit din cauza rujeolei. Ministerul Sănătăţii cere părinţilor să imunizeze copiii

Daniel Groza29 decembrie 2016

Ambulanţele au circulat non-stop de Crăciun la Lugoj! Record de apeluri la 112 în seara de Ajun

Gabriel Iosa27 decembrie 2016

PAMFLET – Scrisoare către Moş Crăciun

Cetateanul24 decembrie 2016

Un băiețel de cinci ani, din Nădrag, are nevoie de ajutor. E bolnav de leucemie, iar familia lui nu are banii necesari tratamentului

Daniel Groza20 decembrie 2016
%d blogeri au apreciat: