Social

DOCUMENTAR – Istoria unei afaceri de familie: Curelăria Knobloch, cea mai mare din Banat

DOCUMENTAR – Istoria unei afaceri de familie: Curelăria Knobloch, cea mai mare din Banat

Autoliv

Intervențiile dezastroase (cu titlul de mutilări) înfăptuite în ultimii 50 de ani asupra nucleelor istorice a mai multor orașe din România, au căpătat forma unor adevărate atentate la adresa comunităților locale. Alături de consecințele imediate, vizibile cu ochiul liber în disonanța urbanistică creată de introducerea unei arhitecturi discrepante, putem observa efectul fenomenului pe durată lungă: “depersonalizarea” unor zone vitale ale orașului, tradusă, peste ani, prin ștergerea parțială a memoriei locului. Un exemplu de “pată albă” pe harta Lugojului, care involuntar ne-a atras atenția, este porțiunea de la începutul străzii Nicolae Bălcescu, pe partea dreaptă, vizavi de brutăria “Ardelean”, unde se află mai multe blocuri ridicate în perioada 1973-1975.

Elementul surpriză, care vine să completeze munca de cercetare, se regăsește (de multe ori) în mărturiile descendenților unor familii de vază din istoria Lugojului. Prin intermediul domnului Cojerean Georg (fiul doamnei Knobloch, recăsătorită Cojerean) un lugojean stabilit de aproape trei decenii la Köln – căruia îi mulțumim pe această cale pentru informațiile și documentele din arhiva familiei pe care ni le-a pus la dispoziție cu multă amabilitate – am avut prilejul să redescoperim istoria fascinantă a unei prospere afaceri de familie, „Curelăria Knobloch“ și câteva din meseriile dispărute, la mare căutare în Lugojul de altădată: șelar, frânghier, pielar, tăbăcar etc.

Contracte cu cu jandarmeria maghiară şi armatele germană şi române

Începuturile firmei Knobloch le găsim în atelierul pe care curelarul sas Ludwig Rusch (originar din Sighișoara) l-a deschis în a doua jumătate a secolului al XIX-lea la Lugoj. În urma căsătoriei văduvei Klara Knobloch cu acesta, destinul fiului ei, Johann, va fi strâns legat de afacerea  familiei, pe care o va prelua după moartea lui Rusch în 1897. Tânărul Johann Knobloch (1878-1940), deși poseda un comportament ușor irascibil, a avut mai mult inclinații culturale, pasionat fiind de muzică și lectură, decât organizatorice. Ca un fapt curios, menționăm călătoria pe care acesta a realizat-o la începutul anilor 1900 împreună cu prietenul său, Istvan Csorba, în Filipine, voiaj în care au fost plecați aproape doi ani de acasă. Între timp, afacerea coordonată de mama sa, a înflorit, devenind cea mai mare manufactură de profil din Ungaria de Sud (Banat). Renumele de care s-a bucurat i-a fost întărit în 1911, prin acordarea Diplomei de Onoare (cea mai înaltă distincție) la Expoziția industrială și de agricultură organizată la Lugoj. Dacă pe plan intern firma Knobloch a avut contracte cu armata și jandarmeria maghiară, în comerțul internațional s-a remarcat ca furnizor de harnașamente al armatei germane și al celei române (1913).

Numărul angajaților ajunsese la circa 50 de persoane înainte de Primul Război Mondial, celebră fiind cartea poștală realizată după un clișeu fotografic al lui Naschitz, în care îl distingem pe proprietarul Johann Knobloch înconjurat de personalul manufacturii: șăgârți, meseriași, muncitori, bucătărese și secretara firmei. Denumită generic “Curelăria Knobloch – Riemergeschäft Knobloch”, societatea producea o gamă diversă de obiecte, rezultate din practicarea unor meșteșuguri conexe: piese de harnașament (hamuri de paradă și de muncă, șei, căpestre englezești), articole de piele (mănuși, cufere de călătorie din furnir și piele, genți de dame, cutii de pălării, articole de vânătoare), frânghii de tot soiul etc. Prin depozitul propriu, firma comercializa articole de întreținere (lac de piele, săpun englezesc pentru șea, apretură pentru piele), unelte pentru curelari, materiale pentru geamantane (piele și pâslă de mărimi diferite), alamuri pentru harnașament, unsoare pentru cai și copite etc.

Ansamblul cu caracter industrial, situat în  Str. Szechenyi (mai târziu Str. Principele Carol), nr. 23, era compus din magazinul de prezentare cu frontul la stradă (casa familiei), în curte de-a lungul unei parcele generoase, înșirându-se anexele: atelierele, depozitele și locuințele muncitorilor. La începutul anilor ’20, pe baza unui conflict mai vechi, rudele din partea mamei sale, în frunte cu industriașul Karl Kiszela ( ginerele mătușii, căsătorită Iriohn) au intentat un proces (nesoluționat nici în anii ’40) pentru obținerea averii, invocând o presupusă alienație mintală a lui Knobloch. Întregul scandal s-a lăsat cu mari pierderi financiare pentru Knobloch care a trebuit să o ia de la capăt. Salvarea o găsește în persoana Ecaterinei (n. Nosco), cea care îi va deveni în 1926, soție și confidentă. Doamna Knobloch, cu mult elan și muncă depusă în afacerea familiei, reușește să o relanseze. Conjunctura social-politică dificilă de la mijlocul anilor’40, izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, decesul lui Johann Knobloch la vârsta de 61 de ani (2 iunie 1940), nu au demoralizat-o pe Ecaterina, recăsătorită Cojerean, care va duce mai departe firma, reușind chiar să reconstruiască vechea casă dinspre stradă. Cu toate că în urma naționalizării din 1948 îi sunt confiscate mașinile de cusut piele groasă, firma dizolvându-se, doamna Ecaterina Cojerean a continuat să lucreze la o scară mai mică, având statutul de mic meseriaș, alături de fratele ei, Mihai Nosco, până în 1987. Odată cu demolarea șirului de case de pe partea dreaptă a Str. N. Bălcescu, începută în 1973, au dispărut și imobilele curelăriei Knobloch în locul lor ridicându-se blocurile cu patru etaje (nr.11 și 13), considerate la vremea lor “monumente” ale progresului pe care socialismul îl promovase și pe care spera să îl atingă.

 

Clic pentru a adăuga un comentariu

Lasă un răspuns

Mai multe în Social

CFR suplimentează trenurile în toată ţara, ca să ducă turiştii pe litoral de 1 Mai

Cetateanul26 aprilie 2017

Primarii din Ţara Făgetului mai speră la Carpaticus Arena, un proiect grandios, care ar aduce 500 de locuri de muncă

Cetateanul25 aprilie 2017

Primăria vrea să dea gratuit fraţilor Olariu centrala din Micro IV. Ultimul cuvânt îl au consilierii locali

Daniel Groza24 aprilie 2017

Pâinea rustică a Brutăriei Ardelean, locul II pe țară. Cetăţeanul vă prezintă reţeta după care este făcută

Daniel Groza20 aprilie 2017

Stocuri de sânge la minim. Timișenii sunt chemați să doneze

Cetateanul20 aprilie 2017

FOTO – Adventure Park Nădrag e gata! Primăria caută pe cineva să-l administreze

Daniel Groza19 aprilie 2017

Retroparadă la Timișoara. Participă și lugojeanul cu cea mai mare colecție de autoturisme Dacia din România

Daniel Groza18 aprilie 2017

Uica Mihai recomadă drobul de pui, pentru cei care nu mănâncă miel. Cum îl pregăteşti acasă

Daniel Groza14 aprilie 2017

Trei reţete originale pentru gătit carnea de miel de la Uica Mihai, cel mai cunoscut bucătar din Banat

Daniel Groza13 aprilie 2017

Calitatea vietii la locul de munca, un element cheie pentru productivitatea companiilor

Daniel Groza12 aprilie 2017

Doi copii au ajuns la spital după ce le-a ars casa, într-un sat de lângă Lugoj. Imobilul a luat foc din neglijenţa mamei

Daniel Groza11 aprilie 2017

Bisericile datoare la bugetul Lugojului nu vor mai putea să primească finanţări de la Primărie

Cetateanul11 aprilie 2017
%d blogeri au apreciat: