Drepturile persoanelor cu dizabilităţi în România

Astăzi, 3 decembrie 2019, de Ziua Internaţională a Persoanelor cu Dizabilităţi, se împlinesc opt ani de când statul român şi-a luat angajamentul că va implementa obligaţiile ce decurg din ratificarea Convenţiei Naţiunilor Unite privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi.

Centrul de Resurse Juridice, Asociaţia Proact Suport, Asociaţia Tonal, Asociaţia Ceva de Spus, UnLoc – Fundaţia Speranţa, Federaţia Organizaţiilor Neguvernamentale Furnizoare de Servicii Sociale (FONSS), Federaţia Organizaţiilor Neguvernamentale din Protecţia Copilului (FONPC)Fundaţia SERA România, Reţeaua Furnizorilor de Servicii Sociale pentru Persoanele cu Dizabilităţi (Dizabnet), Confederaţia Caritas România, Hope and Homes (HHC), Asociaţia Estuar, Consiliul Tinerilor Instituţionalizaţi
solicită Doamnei Violeta Alexandru, Ministrul Muncii şi Protecţiei Sociale, următoarele:

1. Aprobarea de urgenţă a hotărârii de guvern privind standardele de cost actualizate pentru a îndeplini obligaţia implementării calităţii, pentru a asigura servicii sociale la standardele de calitate existente şi pentru a respecta dreptul persoanelor cu dizabilităţi la un standard de viaţă şi de protecţie socială adecvată.

2. Facilitarea accesului nerestricţionat al organizaţiilor neguvernamentale la persoanele cu dizabilităţi închise în instituţii astfel încât aceştia să poată fi apăraţi şi să aibă acces la justiţie.

3. Modificarea prevederilor legale care menţin conflictul de interese între minorul sau adultul cu dizabilităţi instituţionalizat şi reprezentantul legal, care este şi managerul serviciilor sociale furnizate acestora.

Context:

În România sunt aproximativ 30.000 de persoane cu dizabilităţi închise în aproximativ 800 de unităţi de asistenţă socială şi psihiatrie, din care:
* mor anual în medie 1.300 de persoane cu dizabilităţi;
* din lipsa serviciilor psihosociale adecvate şi a îngrijirii într-un mediu familial alternativ, 6000 din 9000 de copii diagnosticaţi şi plasaţi în instituţii sau la asistent maternal profesionist sunt trataţi în principal cu neuroleptice (i);
* cei mai mulţi dintre minorii plasaţi în grija statului au ca reprezentant legal directorul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului, fiind lipsiţi de reprezentare independentă;
* 3000 de adulţi instituţionalizaţi sunt puşi sub interdicţie şi mulţi dintre ei au tutore un angajat al centrului sau chiar directorul Autorităţii Tutelare;
* Consiliile judeţene plătesc şi de trei ori mai mult pentru o persoană cu dizabilităţi instituţionalizată decât pentru o persoană într-un serviciu furnizat de o organizaţie neguvernamentală;
* Cele mai multe unităţi sunt amplasate în mediul rural, având resurse umane deprofesionalizate conducând la privarea arbitrară de libertate, inclusiv încălcarea normelor legale de contenţionare fizică, chimică şi izolare;
* foarte puţini pot fi apăraţi împotriva abuzurilor şi neglijenţei în lipsa asigurării de către statul român a accesului organizaţiilor neguvernamentale în aceste instituţii, organizaţii care pot asigura apărarea acestor beneficiari, care pot expune abuzurile.

Pentru mai multe informaţii:
Georgiana Pascu, Centrul de Resurse Juridice, Manager de program, gpascu@crj.ro,
Ioana Iliescu, Centrul de Resurse Juridice, Ofiţer de proiect, ioana.iliescu@crj.ro,
Cerasela Predescu, Proact Suport, Director, cerasela.porumb@proactsuport.ro,

De ce lipsa standardelor minime de cost pentru serviciile sociale privează persoanele cu dizabilităţi de dreptul de a alege traiul în comunitate?

La 3 ianuarie 2019, Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale a aprobat noile standarde de calitate în domeniul serviciilor sociale (ii), cu rolul de a creşte calitatea serviciilor sociale oferite beneficiarilor şi adaptarea acestora atât la nevoile beneficiarilor (iii), cât şi la resursele umane şi financiare existente.

Cu toate acestea, guvernarea anterioară nu a aprobat hotărârea de guvern privind actualizarea standardelor minime de cost pentru serviciile sociale pentru implementarea noilor standarde minime de calitate în domeniul serviciilor sociale (iv). Autorităţile centrale nu au realizat nici adaptarea standardelor de cost la noile realităţi şi nici transparentizarea metodei de calcul a standardului de cost. Lipsa acestor standarde de cost actualizate, dar şi lipsa standardelor de cost pentru unele dintre serviciile sociale cuprinse în Nomenclatorul Naţional al Serviciilor Sociale, împiedică persoanele cu dizabilităţi să opteze pentru servicii sociale private (v)la un cost cel puţin egal cu cel acordat unui furnizor public de servicii sociale similare; de asemenea, lipsa lor îngreunează estimarea bugetului anual necesar funcţionării serviciilor sociale organizate şi administrate de furnizorii publici de servicii sociale din unităţile administrativ-teritoriale, cât şi estimarea valorii unui contract în cadrul procedurii de contractare a serviciilor sociale cu furnizorii privaţi sau, după caz, cu alţi furnizori publici (vi).

Convenţia ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi (vii) interzice instituţionalizarea persoanelor cu dizabilităţi (art. 19) şi impune statului român să garanteze dreptul acestora la un standard de viaţă şi de protecţie socială adecvată (art. 28). România nu îşi respectă aceste obligaţii deoarece persoanele cu dizabilităţi sunt private de dreptul de a alege traiul în comunitate asigurat prin activitatea organizaţiilor neguvernamentale care furnizează servicii sociale de tip rezidenţial în comunitate.

Datele colectate de către Centrul de Resurse Juridice indică (viii)diferenţe mari între costurile alocate pentru servicii de tip rezidenţial de la un judeţ la altul. De asemenea, din analiza acestor date rezultă următoarele aspecte:

* Din totalul celor 41 de Consilii Judeţene şi 6 Consilii Locale de la nivelul Bucureştiului, 26 au emis hotărâri privind majorarea standardului de cost (ix) pentru serviciile publice de tip rezidenţial faţă de cele stabilite prin Hotărârea nr. 978/2015 privind aprobarea standardelor minime de cost pentru serviciile sociale (x).
* Doar 21 de judeţe au încheiat contracte sau convenţii de colaborare cu furnizori privaţi de servicii sociale de tip rezidenţial pentru persoane cu dizabilităţi (xi), aceste costuri variind şi ele de la un furnizor privat la altul, pentru aceleaşi categorii de servicii sociale, uneori sumele alocate regăsindu-se chiar sub standardul minim de cost.
* De asemenea, aceste contracte nu sunt disponibile pe paginile de internet ale Consiliilor Judeţene şi ale DGASPC-urilor, indicând totodată şi lipsa de transparenţă.
* Mai mult, unele judeţe au întârzieri semnificative de plată către furnizorii de servicii private cu care colaborează. Spre exemplu, la momentul colectării acestor informaţii (iunie 2019), judeţul Giurgiu avea întârzieri de plată către toţi furnizorii de servicii private, începând cu noiembrie 2018 (între 6-9 luni neachitate). Întârzieri mari de plată a serviciilor contractate cu furnizorii privaţi au fost observate şi la Sectorul 1 şi jud. Vaslui.
* Restul judeţelor nu au încheiat astfel de contracte sau convenţii de colaborare cu furnizori privaţi, astfel încât persoanele cu dizabilităţi instituţionalizate nu au nici măcar posibilitatea de a alege să locuiască în servicii private de tip rezidenţial în comunitate, fiindu-le încălcat dreptul la viaţă independentă.
* Statul român plăteşte unui furnizor public de servicii social de tip rezidenţial pentru adulţi cu dizabilităţi mult mai mult decât unui furnizor privat de servicii similare. Spre exemplu, în judeţul Teleorman, preţul pentru instituţionalizarea unui adult cu dizabilităţi în C.R.R.N (xii) Videle este de 14,412 lei/lună/persoană (xiii). În acelaşi timp, costurile pentru serviciile sociale prestate de Asociaţia „Pro ACT Suport”, contractate de către DGASPC Teleorman, sunt de 2819 lei/lună/persoană.
* Costurile pentru o locuinţa protejată variază şi ele de la un judeţ la altul: în timp ce standardul minim de cost neactualizat pentru un loc într-o locuinţa protejată, aplicabil în jud. Iaşi, este de 1800 lei/lună/persoană, în jud. Giurgiu acelaşi tip de serviciu social costă 8264 lei/luna/persoană (xiv).
* Pentru cazarea şi îngrijirea unui copil cu dizabilităţi într-un centru de plasament sau într-o casă de tip familial din sistemul instituţional public Consiliul Judeţean alocă în unele cazuri, între 6000 – 7000 lei/lună: spre exemplu, pentru o casă de tip familial în jud. Alba sunt alocaţi 6219 lei/lună/copil (xv), iar pentru Centrul de Plasament nr. 4 pentru copii cu dizabilităţi din Oradea sunt alocaţi 7805 lei/lună/copil (xvi). În acelaşi timp, standardul minim de cost pentru un copil cu dizabilităţi plasat în grija unui asistent maternal profesionist este 2123 lei/lună (xvii).
* Câteva judeţe au încheiat contracte cu Fundaţia Al. I. Cuza, administratorul căminului de vârstnici şi adulţi cu dizabilităţi Aldeni (judeţul Buzău) pentru care, în urma a două vizite de monitorizare în 2014, Centrul de Resurse Juridice a sesizat (xviii) abuzurile pe care personalul acestui centru le aplica beneficiarilor: „condiţii materiale precare, agresiuni asupra beneficiarilor, neacordarea tratamentelor medicale, avorturi forţate, încălcări ale vieţii private şi decese cauzate de lipsa de îngrijire”, proprietarul acestui cămin fiind şi amendat de către AJPIS Buzău.
* Chiar şi în condiţiile acestor limitări bugetare ale costurilor plătite unor furnizori privaţi, doar un număr foarte mic de persoane cu dizabilităţi primesc servicii de tip rezidenţial în comunitate.
* În lipsa unui standard de cost actualizat şi real, ne întrebăm cum se asigură statul român că serviciile sociale de tip rezidenţial pentru persoane cu dizabilităţi îndeplinesc un nivel unitar de calitate, sau că diferenţele între costurile serviciilor sunt justificate de nivelul de calitate? Ce mecanism de control există în acest sens? Care este rezultatul analizei anuale a costurilor REALE ale acestor servicii şi cum se corelează standardul minim de cost cu costul real?

Având în vedere că aproape jumătate dintre judeţe nu au emis hotărâri de majorare a costurilor pentru serviciile sociale, pentru aceste judeţe rămân aplicabile standardele minime de cost prevăzute de H.G. nr. 978/2015.

Aprobarea de urgenţă a hotărârii de guvern privind standardele de cost actualizate pentru a îndeplini obligaţia implementării calităţii este necesară pentru a asigura servicii sociale la standardele de calitate existente şi pentru a respecta dreptul persoanelor cu dizabilităţi la un standard de viaţă şi de protecţie socială adecvată, cât şi pentru evitarea unor situaţii de dificultate ce pot apărea în acordarea serviciilor sociale atât de către furnizorii publici cât şi cei privaţi acreditaţi.

Pentru mai multe informaţii:
Ioana Iliescu, Ofiţer de proiect, Centrul de Resurse Juridice, ioana.iliescu@crj.ro
Georgiana Pascu, Manager de program, Centrul de Resurse Juridice, gpascu@crj.ro
Cerasela Predescu, Director, ProAct Suport, cerasela.porumb@proactsuport.ro

Document elaborat de Centrul de Resurse Juridice (CRJ) în cadrul Proiectului „Sprijin în implementarea articolului 19: Viaţă independentă şi integrare în comunitate”, co-finanţat de Open Society Institute Mental Health Initiative.

*

(i) Extras din „Eşecul Guvernului în a-şi ocroti copiii”, Pct. 3, disponibil aici:

Eșecul Guvernului în a-și ocroti copiii

(ii) Ordinul nr. 29/2019 pentru aprobarea Standardelor minime de calitate pentru acreditarea serviciilor sociale destinate persoanelor vârstnice, persoanelor fără adăpost, tinerilor care au părăsit sistemul de protecţie a copilului şi altor categorii de persoane adulte aflate în dificultate, precum şi pentru serviciile acordate în comunitate, serviciile acordate în sistem integrat şi cantinele sociale, publicat in Monitorul Oficial la 15 februarie 2019

(iii) În România anului 2019, aproximativ 18000 de persoane adulte cu dizabilităţi intelectuale şi psiho-sociale şi peste 52000 de copii din sistemul de protecţie specială (dintre care 5000 de copii cu dizabilităţi), cărora li se adaugă şi alte categorii de persoane vulnerabile, persoane vârstnice, persoane fără adăpost, victime ale violenţei în familie, etc., sunt beneficiari ai serviciilor sociale cu sau fără cazare, acordate la domiciliul beneficiarilor, în centre de zi sau rezidenţiale, la domiciliul persoanei care acordă serviciul sau în comunitate, de către furnizori publici şi privaţi acreditaţi.

(iv) În luna noiembrie 2018 a fost publicat pe site-ul Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale Proiectul de Hotărâre privind aprobarea standardelor minime de cost pentru serviciile sociale, însă, la un an de la publicare, această Hotărâre nu a fost aprobată şi publicată in Monitorul Oficial.

(v) La 31 martie 2019, 2.742 furnizori de servicii sociale deţineau un certificat de acreditare valabil, din care furnizori publici 819 (29,8% din totalul furnizorilor) şi furnizori privaţi 1.923 (70,2% din totalul furnizorilor). La aceeaşi dată, 3.830 centre care acordă servicii sociale deţineau licenţă de funcţionare obţinută ca urmare a îndeplinirii standardelor minime de calitate. Informatii disponibile la: http://www.mmuncii.ro/j33/images/buletin_statistic/2019/Asist_soc_I_2019.pdf

(vi) În absenţa standardelor de cost actualizate nu se poate asigura nici aplicarea unitară a regulilor de estimare a valorii contractelor

în cadrul procedurilor de contractare a serviciilor sociale. În ceea ce priveşte finanţarea serviciilor sociale publice, consiliile judeţene/consiliile locale, în calitate de ordonatori principali de credite, pot aloca din venituri proprii instituţiilor subordonate, respectiv D.G.A.S.P.C., conform prevederilor Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, sume suplimentare care pot depăşi nivelul prevăzut de standardul minim de cost.

(vii) ratificată de România prin Legea nr. 221/2010 pentru ratificarea Convenţiei privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, adoptată la New York de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 13 decembrie 2006, deschisă spre semnare la 30 martie 2007 şi semnată de România la 26 septembrie 2007

(viii) Centrul de Resurse Juridice a colectat date cu privire la standardele de cost pentru serviciile de tip rezidenţial publice şi private pentru copii şi adulţi cu dizabilităţi. Aceste date au fost colectate în baza răspunsurilor primite, urmare a solicitării de informaţii de interes public (nr. 91/22.05.2019) formulată în temeiul Legii nr. 544/2001, adresată tuturor Consiliilor Judeţene din ţară şi Consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti. Dintre aceste 47 de solicitări, două solicitări au rămas fără răspuns, iar trei judeţe au furnizat doar în mod parţial datele solicitate.

(ix) O situaţie interesantă se poate observa la nivelul judeţului Giurgiu, unde Consiliul Judeţean a emis hotărârea nr. 140/27.11.2018 prin care standardul minim de cost a fost majorat foarte mult pe lângă cel stabilit de către H.G. nr. 978/2015. Astfel, la nivelul jud. Giurgiu, costul mediu lunar de întreţinere pentru un copil cu dizabilităţi care beneficiază de protecţie în formă instituţionalizată în case de tip familial este în cuantum 12.011,00 lei/copil/lună; costul mediu lunar de întreţinere pentru o persoană care beneficiază de protecţie în formă instituţionalizată în complex de servicii este în cuantum de 10.825,00 lei/asistat; costul mediu lunar de întreţinere pentru o persoană adulta cu dizabilităţi care beneficiază de protecţie în formă instituţionalizată în centre de îngrijire şi asistenţă în cuantum de 13.973,00 lei/asistat; costul mediu lunar de întreţinere pentru o persoană adulta cu dizabilităţi care beneficiază de protecţie în formă instituţionalizată în locuinţă protejată şi apartamente în cuantum de 8.264,00 lei/asistat; costul mediu lunar de întreţinere pentru o persoană adulta cu dizabilităţi care beneficiază de protecţie în formă instituţionalizată în centru de recuperare şi reabilitare neuropshiatrică în cuantum de 13.215,00 lei/asistat; costul mediu lunar de întreţinere pentru o persoană adulta cu dizabilităţi care beneficiază de protecţie în formă instituţionalizată în centrul de integrare prin terapie ocupaţională în cuantum de 10.467,00 lei/asistat.

(x) Dintre acestea, 15 judeţe au majorat costurile atât pentru adulţi cât şi pentru copii cu dizabilităţi, iar 11 le-au majorat doar pentru adulţi.

(xi) Consiliile Judeţene şi Consiliile Locale au posibilitatea de a contracta servicii private de tip rezidenţial pentru copiii şi adulţii cu dizabilităţi din sistemul de protecţie specială (în temeiul legii 98/2016 privind achiziţiile publice sau prin convenţii de parteneriat în baza OG nr. 68/2003).

(xii) Centru de Recuperare şi Reabilitare Neuropsihiatrică

(xiii) Stabilit prin HCJ Teleorman nr. 61/24.04.2019

(xiv) Stabilit prin HCJ Giurgiu nr. 140/2018

(xv) Stabilit prin HCJ Alba nr. 293/2018

(xvi) Stabilit prin HCJ Bihor nr. 30/2019

(xvii) stabilit prin Hotărârea nr. 978/2015 privind aprobarea standardelor minime de cost pentru serviciile sociale şi a nivelului venitului lunar pe membru de familie în baza căruia se stabileşte contribuţia lunară de întreţinere datorată de către susţinătorii legali ai persoanelor vârstnice din centrele rezidenţiale

(xviii) Aceste sesizări nu au împiedicat autorităţile publice să contracteze în continuare serviciile de tip rezidenţial oferite de Fundaţia A.I. Cuza, la standarde de cost ce variază între 3500 – 4800 lei/lună.

Sursa: News24.ro.