Administrație

Marktplatz lugojean – 10 rânduri de șatre și tarabe pe locul actualei Pieţe J.C Drăgan

Marktplatz lugojean – 10 rânduri de șatre și tarabe pe locul actualei Pieţe J.C Drăgan

Cetateanul Lugoj

Intrarea Banatului sub stăpânirea austriacă, consfințită prin pacea de la Passarowitz (1718), se va dovedi benefică pentru mica așezare românească de pe malul Timișului. Cu un an înainte, în 1717, contele Florimund Mercy, guvernatorul regiunii, confirma vechile privilegii ale Lugojului: dreptul de a ține un târg săptămânal și cel de a încasa vamă pentru trecerea podului de lemn. Avantajele de ordin economic de care se bucura Lugojul se vor extinde în timp: începând cu anul 1752 târgul săptămânal va fi organizat în ziua de marți după aceleași reguli ca și cel de la Timișoara, urmând ca în 1796, cu ocazia unificării celor două așezări (Lugojul Român cu cel German), împăratul să acorde dreptul de a ține 4 târguri anuale mari pe lângă cele două din timpul săptămânii (marți și sâmbătă). Importanța așezării crește și datorită funcției administrative: din 1779 devine sediu al nou-înființatului comitat Caraș.

Constituirea unui loc adecvat pentru desfășurarea activităților comerciale care să deservească atât Lugojul, cât și populația din împrejurimi, ne apare firească. Perimetrul actualei piețe J.C.Drăgan, cunoscută în vechime  ca Piața Târgului (în lb. germană “Marktplatz”, Vásártér în lb. maghiară), s-a format în prima jumătate a secolului al XVIII-lea.

Târguri săptămânale de la care nu lipseau pungaşii şi hoţii

Constrânși de timp și spațiul editorial limitat, expunerea noastră se va concentra mai degrabă pe funcția comercială a pieței, decât pe evoluția locului în sine. Traseul urban al Lugojului până la 1889 este prefigurat de piața centrală în care negustorii români, greci si macedoneni își construiesc locuințe trainice – printre puținele cu etaj – încă din secolul al XVIII-lea. Piața reprezintă un etalon al procesului de înfrumusețare a târgușorului cameral de-a lungul secolului al XIX-lea: sunt implementate primele reguli de sistematizare a clădirilor, se depun eforturi de pavare, încununate cu succes abia în 1893 când se realizează pavajul cu piatră cubică. Sunt plantați arbori în 1888. Se vor ridica edificii publice ca: primăria (1828, actuala Poliție municipală), prefectura (1843-1859), urmate de catedrala greco-catolică (1843-1854), aspectul de astăzi fiind definitivat odată cu casele particulare ridicate la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul  secolului XX.

Alături de aceste mărturii vizibile despre piață, dorim să atragem atenția asupra rolului economic și social jucat de aceasta. Cu ocazia târgurilor săptămânale, ținute în zilele de marți și sâmbătă (înlocuite ulterior cu vineri), piața devenea un furnicar în care se întâlneau deopotrivă orășeni,  țăranii cu produsele agricole și meșteșugarii cu obiectele ce nu putea fi realizate în îndustria casnică. Lumea cosmopolită era compusă din paori (din lb.germană Bauern-țărani) din zona Lugojului, servitoarele venite la cumpărături domestice, târgoveții de zarzavaturi denumiți pilari ( din sb. piljar) sau Fratschleri  (termen în lb. germană provenit de la  cuvântul frați – frătuți, denumire dată de olteni veniți în Banat țăranilor autohtoni), pungași de buzunare și țigani care ademeneau poporul în cursa jocurilor de noroc: cel cu trei cărți “Unde-i roșul?” sau jocul cu “cele trei ghioace de nucă”, de tip “alba-neagra”. În anul 1735 documentele înregistrează o ceartă iscată între comercianții autohtoni și cei greci, tolerați, cu privire la ridicarea unor  prăvălii de lemn în piață.

Argumentele de natură sanitară și estetică au dus la mutarea târgului

Putem pătrunde în acestă dimensiune socială uitată a Lugojului de altădată prin intermediul documentelor de epocă și a mărturiilor din presa vremii. Despre așa-zisa “Rânduială a Pieței” ne vorbește un protocol (nr. 65) din ședința consiliului comunal înregistrată la 6 iunie 1882. Pe de o parte  aflăm ordinea stabilită de primărie, așezarea  fiecărei categorii prezente în piață, pe de altă parte reușim să deducem natura și diversitatea  produselor aflate spre vânzare. Se stipulează păstrarea unei porțiuni de circulație liberă pentru căruțe, dinspre fronturile clădirilor, în lățime de circa 7,6 m.(4 stânjeni).

Chiar în mijlocul pieței, în fața bisericii greco-catolice au fost prevăzute 10 rânduri de șatre și tarabe: verdețurile, cârnățarii, brânzeturile, fierarii, cojocari, papucarii, opincarii, năsturarii, pălărierii, panglicarii, negustorii de cojoace, argintarii și pieptănarii. Vizavi de biserică, pe latura lungă, începând de la fosta primărie (azi sediul Poliției), au fost așezate standurile cu legume și țăranii cu orătanii. În spatele lăcașului de cult, pe colțul dinspre prefectură au stat jitarii (brutarii) și turtarii. După mesele cu pâine urmau, pe latura lungă ( în paralel cu  Banca Transilvania de azi ) “șietrele” cu fierturi și mâncare friptă.

Locul de târg a fost extins și pe străzile adiacente: în fața Prefecturii, pe partea stângă au fost olarii, pe partea dreaptă negustorii slovaci de pânzeturi și vânzătorii de vechituri – de aici numele popular al Str. Someșului – Ulița Tocașilor (tocaci= țesător). În Strada Primăriei ( Str. Avram Iancu) erau vândute obiectele din lemn ( linguri, mături, coșuri etc.), iar în Ulița Brânzei (Str. A.C. Popovici) se găseau standurile cu ouă, lapte și brânză, pe partea stângă și cele cu pâine în dreapta uliței. Henteșii ( măcelarii) comercializau carnea pe malul Timișului, în capătul Str. Someșului.

Menționăm și alte produse care, deși nu au fost pomenite, se gaseau în piață: icoane și macrameuri, statuete, zaharicale, carne în saramură, pește, perii etc. Contribuțiile la bugetul local erau  însemnate. Primăria, prin cele 9 case de vamă, aflate la intrările în oraș, percepea taxă pe căruțele venite cu marfă la târg. Spre exemplu, în 1921, cei care aveau șatre în piață plăteau pentru un loc anual 300 lei, iar cei cu mărunțișuri 150 lei.

Existența unei piețe în miezul orașului a fost pusă în discuție în perioada interbelică. Învocând, pe bună dreptate, argumente de natură sanitară și estetică, primăria a decis mutarea târgului săptămânal în anul 1938 pe cele două străzi din proximitatea vechii piețe: Spl. I.C. Brătianu și Str. Avram Iancu. După 1955 piața a fost  mutată, mai sus, în spatele Protopopiatului ortodox român, urmând ca în anii ‘ 70 să fie stabilită în Spl. G. Coșbuc, unde se află și astăzi.

Nostalgia care ne încearcă când privim ilustrate de epocă cu vechea piață, este contrabalansată de progresul survenit în societatea contemporană. Viziunea urbanistică și modul în care comercializăm bunurile, deși s-au schimbat radical, nu trebuie să ne umbrească perspectiva istorică asupra pieței centrale. Avem de a face cu un  ansmblul urban devenit un puternic element de identitate locală pe care trebuie să-l valorificăm ca atare.

Vezi comentarii (1)

1 Comment

  1. Boian Cornel

    15 februarie 2016 at 14:57

    D-le Oli Gaidos jr.cu stima si respect fata de rubrica dumneavoastra,dar,stiu ca piata in Lugoj a mai functionat si pe actualul splai C.Coposu ,de la fosta sala Olimpia catre
    Podul de Beton.

    Va felicit pentru articole,sper ca ele sa contribuie la educarea tinerilor nascuti in Lugoj.

Lasă un răspuns

Administrație

Mai multe în Administrație

Lugojeanul Călin Dobra este noul preşedinte al Consiliului Judeţean Timiş

Daniel Groza14 ianuarie 2017

Pierderile şi cheltuielile necontrolate ale Meridian duc la majorarea tarifelor, acuză consilierii independenţi

Daniel Groza13 ianuarie 2017

Program slab de investiţii pentru Lugoj. Lista cuprinde doar nerealizările anilor trecuţi, fără nicun proiect nou!

Daniel Groza12 ianuarie 2017

Sâmbătă se decide dacă lugojeanul Dobra va conduce Consiliul Judeţean Timiş: “Nu am nicio emoţie”

Daniel Groza10 ianuarie 2017

Primarul Lugojului află, astăzi, dacă va fi sau nu cercetat de DNA, în dosarul ELBA

Daniel Groza6 ianuarie 2017

Boldea „Gură de Aur” așteaptă recunoștința lui Grindeanu: ”L-am pus președinte PSD, președinte CJT și l-am făcut prim-ministru”

Daniel Groza4 ianuarie 2017

Lugojenii își pot spune părerea în legătură cu majorarea prețului pentru apă și canalizare

Daniel Groza4 ianuarie 2017

Troleibuz la Lugoj? Ideea aparţine unui consilier local şi nu e pe placul primarului

Gabriel Iosa29 decembrie 2016

PSD nu a votat micşorarea taxelor şi impozitelor, ignorând amendamentele PNL-ului, în ultima şedinţă de consiliu din 2016

Gabriel Iosa28 decembrie 2016

Se decid taxele şi impozitele la Lugoj pentru 2017! Ultima şedinţă de Consiliu Local din acest an are loc miercuri

Gabriel Iosa27 decembrie 2016

Un sat de lângă Lugoj a fost împânzit de camere de supraveghere, din cauza furturilor din case

Gabriel Iosa21 decembrie 2016

Masacarul celor 80 de oi îi scoate pe vânători pe teren. Lupii din zonă intră în bătaia puștii!

Daniel Groza21 decembrie 2016
%d blogeri au apreciat: