ALDE

Cetateanul

Cultură

O istorie verosimilă a francmasoneriei lugojene: Loja „Dél“ – „Amiazi“ (1909)

O istorie verosimilă a francmasoneriei lugojene: Loja „Dél“ – „Amiazi“ (1909)

Cetateanul Lugoj

PMP

        Condamnată de profani, greșit înțeleasă de pseudo-cercetătorii care refuză să delimiteze faptele istorice de fabulațiile născute de-a lungul veacurilor în jurul temei, francmasoneria – societatea secretă a zidarilor liberi – continuă să atragă atenția și astăzi prin caracterul ezoteric, învățăturile mistice și discreția membrilor ei. În ultimii ani și-au făcut apariția la Lugoj mai mulți pseudo-istorici – diletanți – cuprinși de zel, care au încercat dinadins să creioneze o istorie a activității masonice locale. Adevărați „căutători de comori“, vânătorii de simboluri, fără nicio bază documentară și discernământ științific, au cartografiat centrul Lugojului cu clădirile sale emblematice identificând pentru prima oară (Doar unii având darul clarviziunii!) ornamente arhitecturale cu substrat masonic. De fapt avem de-a face cu simple formule decorative dezbrăcate de mult de simbolistica lor inițială și intrate în limbajul arhitectural universal la sfârșitul secolului al XIX-lea. Melanjul ornamentelor împrumutate din stiluri arhitectonice consacrate devine o practică comună în jurul anului 1900, fapt ce i-a determinat pe istoricii de artă să confere fenomenului numele de stil eclectic (gr. eklektikós – selecție)

       Mai grav este că aceste denaturări s-au concretizat în articole și cărți în care personaje și evenimente istorice au fost întrebuințate pentru a susține ipotezele fantasmagorice ale autorilor, ajungând să fie percepute de publicul larg ca adevăruri – Nomina sunt odiosa!

Începuturile francmasoneriei și prima lojă bănățeană

      Revoluția ideilor, manifestată cu o intensitate halucinantă în secolul al XVIII-lea, este precedată de descoperirile științifice din secolul anterior. Sistemul filosofic tradițional (fundamentat pe teologia creștină) care guvernase până atunci societatea europeană, este concurat de unul rațional axat pe cunoaștere. În această ambianță fertilă din punct de vedere ideatic, iau naștere o serie de grupuri de discuții care dezbat teme ca: filosofia, științele naturii, ocultismul, egalitatea socială etc. Unele dintre aceste cercuri vor evolua spre asociații secrete, cum este francmasoneria speculativă apărută în ultimele decenii ale secolului al XVII-lea. Caracterul excepțional al francmasoneriei, care i-a asigurat popularitatea între alte organizații asemănătoare și continuitatea istorică, opinăm că rezidă în promovarea unor principii filosofice, religioase și morale autentice. Pilonul central al gândirii masonice îl reprezintă noțiunea de cunoaștere, revelată treptat individului (în funcție de grade) aflat sub protecția Arhitectului Universului (Ființa Supremă, Dumnezeu). Accesul la cunoaștere pentru care militează francmasoneria a fost îngrădit omului obișnuit secole de-a rândul, de aici suflul revoluționar al organizației considerată o amenințare la adresa monarhiilor absolutiste și a bisericii. Oglindirea noului sistem filosofic s-a înfăptuit prin însușirea structurii breslelor (ghildelor) medievale, îndeosebi ale zidarilor: etapele de inițiere profesională în tainele apreciatei meserii (asumarea și transmiterea cunoștințelor tehnice trebuincioase edificării mărețelor catedrale gotice) au devenit simbolice, fiecare corespunzând unui grad al masoneriei albastre: discipol (ucenic), companion (calfă) și maestru. Importanța secretului masonic derivă din semnificația „cunoașterii“ necesară atât perfecționării spirituale a individului, cât și procesului de edificare a unei lumi mai bune, dominate de valori umanitariste. Data de naștere (formală) a francmasoneriei speculative este considerată a fi 24 iunie 1717 (Sf. Ioan Botezătorul), când patru loji londoneze s-au unit formând Marea Lojă Engleză. Francmasoneria se consolidează ca instituție în prima jumătate a secolului al XVIII-lea: sunt adoptate ritualuri esențiale de inițiere (cel mai important este mitul sacrificiului lui Hiram Abiff din Tyr („fiul văduvei“), arhitectul Templului lui Solomon, ucis pentru consecvența sa de a nu dezvălui secretul construcției), este enunțată arhitectura simbolică a templului (locul de întâlnire a fiecărui atelier masonic), apar rituri noi: Ritul francez, Ritul Scoțian Vechi, Antic și Acceptat etc.

       Propagatoare a ideilor iluministe de libertate, democrație (exemplul organizării lojilor, în care fiecare membru este tratat egal indiferent de religia sau starea lui socială), iubire frățească și progres cultural, francmasoneria a cunoscut o fulminantă răspândire în Europa și dincolo de Oceanul Atlantic, în coloniile engleze care vor forma SUA.

       Pe filieră vieneză prima lojă masonică va fi organizată în 1776 la Timișoara de către negustorul de cereale Sauvaigue Josef. În componența Lojii „La trei crini albi“ vor intra nobili și înalți funcționari din administrație (în lipsa unei clase burgheze autohtone), dispersați în tot Banatul – 38 de frați în 1782. Din zona nou înființatului comitat Caraș (1778) cu sediul la Lugoj, îi amintim pe Rehbach Kajetan (nobil), Uberty Lajos (inginerul comitatului Caraș), Paidaly Jakab (comisar financiar), Hoffmann F. (chirurg Oravița), Veigl Ignatio (chirurg Bocșa-Montană). Loja timișoreană, cu mici întreruperi (1780-1782), va funcționa până în 1786 când prin decret imperial toate lojile care nu erau în orașe guvernamentale sunt desființate (intră în adormire). În urma evenimentelor prilejuite de Revoluția Franceză (1789), activitatea lojilor masonice va fi considerată primejdioasă pentru ordinea de drept (monarhiile absolutiste). Prin decretul imperial din 1793 sunt desființate toate organizațiile masonice din Imperiul Habsburgic.

Scandalul bancar din 1876; „Dél“ – „Amiazi“ prima lojă masonică din Lugoj

        Instituția masoneriei a rămas în afara legii până la începutul erei liberale (1861), moment prielnic pentru masonii maghiari care reușesc pentru o perioadă scurtă de timp să organizeze o lojă în Pesta. După formarea statului dualist (1867), viața constituțională reintră în normal, dreptul la asociere a indivizilor fiind garantat prin lege. Apar societăți de cultură, muzică, întrajutorare, partide politice etc. Perioada anilor ’70 a secolului al XIX-lea este una fecundă: sunt organizate numeroase loji pe întreg teritoriul Regatului Maghiar. Se disting două obediențe: Marea Lojă Maghiară de Rit Ioanit (Jánosrendi Nagypáholy – 1870) reprezentată în Banat prin atelierele filiale (loji) din Timișoara (1869-1894), Lipova (1872-1883), Oravița (1873-1878), Reșița (1873-1880) și Marele Orient Maghiar (de rit francez – 1873) cu lojile din Vârșeț (1870-1876), Timișoara (1870-1874), Oravița (1870-1878), Biserica Albă (1873), Caransebeș (1882-1894).

         Situația financiară precară a lojilor provinciale a fost îngreunată de Criza Economică din 1873, a cărei efecte se vor simți până în 1894. Multe din lojile bănățene vor intra în adormire după câțiva ani de activitate (costurile de întreținere a templului erau susținute de un număr mic de membri). Dorința deschiderii unui atelier masonic sub obediența Marii Loji Maghiare în orașul Lugoj a fost manifestată în anii 1875-1876 de loja „Licht und Wahrheit“ din Reșița, la rându-i o creație a lojii „Glück auf“ din Oravița. În primii ani ai dualismului, Lugojul și-a consolidat poziția de centru administrativ și economic al județului Caraș, un episod sugestiv fiind reprezentat de formarea consorțiului bancar regional „Vereinigte Lugos-Karansebes-Reschizaer Sparkassa“ în 1872. Ca urmare a delapidării de către directorul consorțiului, comerciantul Karl Hammer al întregului fond de rezervă și a depunerilor din seif, banca a intrat în faliment în martie 1876. Scandalul de proporții a debutat cu sinuciderea comerciantului Arnold Karl (și-a tăiat gâtul în după-amiaza zilei de 29 februarie) și s-a dovedit fatal pentru frații masoni din Lugoj implicați în „misiunea de aducere a luminii printre concetățenii lor“. Între cei arestați se afla casierul Franz Scherf și contabilul Guido Dressel, un prusac stabilit la Lugoj, membru al lojii reșițene „Licht und Wahrheit“. Pierzându-și credibilitatea în fața burgheziei locale, reprezentanții francmasoneriei au renunțat la planurile lor de a înființa o lojă în Lugoj.

        Unificarea celor două obediențe active în Regatul Ungariei s-a realizat în data de 21 martie 1886 sub forma unei loji naționale: Marea Lojă Simbolică Maghiară (Magyarországi Symbolikus Nagypáholy). A fost adoptat un regulament de funcționare (statute) valabil pentru toate lojile filiale: el reglementa raporturile dintre membri, condițiile de înființare a unui atelier nou (prezența între cei șapte fondatori a minim 5 maeștri), contribuțiile, adoptarea ritului Schroeder care utilizează doar gradele meșteșugărești (ucenic, companion și maestru), vârsta minimă de 24 de ani a candidaților și afișarea unui caracter moral ireproșabil.

         Dezvoltarea economică a Ungariei, vizibilă în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea în mediul urban ( se ridică locuințe noi, apar o sumedenie de fabrici) a impulsionat înființarea de noi ateliere pe întreg teritoriul statului maghiar. Cu puțin timp înainte de încheierea Primului Război Mondial, Marea Lojă Simbolică Maghiară număra 104 loji, din care 21 erau în Transilvania și Banat.

        Inițiativa organizării unui atelier masonic în Lugoj datează din 1903. Abia în 1908 sunt întrunite toate condițiile necesare împreună cu aprobarea oficială din partea Ministerului de Interne (fiecare lojă era obligată să transmită poliției adresa templului și numele maestrului venerabil ales în fiecare an). Cu organizarea lojei a fost însărcinat Eckstein Filip, latifundiar din Boldur, proprietarul unei ferme premiată la expozițiile de profil pentru cereale și caii de rasă. Loja va purta numele „Dél“, tradus în perioada interbelică „Amiazi“, ocupând poziția 66 în structura națională.

          Inaugurarea oficială a Lojii lugojene a avut loc în prezența lui Bókay Árpád (1856-1919) medic farmacolog și profesor universitar – Marele Maestru Venerabil al Marii Loje Simbolice Maghiare și a numeroși oaspeți din Budapesta, în data de 11 aprilie, ora 19, la sediul din Piaţa Isabella nr. 8. Ca să înlăturăm orice dubiu cu privire la identificarea adresei, menționăm faptul că templul (locul de întâlnire) se afla în casa comerciantului Alfred Klein (proprietarul firmei „La câinele negru“), la etaj, deasupra tutungeriei (bursa de tutun – „Dohánynagytőzsde). După ritualurile formale întreaga adunare s-a retras la Hotelul „Regele Ungariei“ unde s-a ținut un memorabil banchet, sala fiind decorată cu flori și ghirlande.

         Membrii lojii „Dél“ (francmasonii, szabadkőművesek) proveneau din pătura burgheză a Lugojului: Alfred Klein (1875-1929) – Maestru Venerabil în 1913 – șeful firmei de coloniale „Nemeth & Klein“, Eckstein Filip – mare proprietar de pământ în Boldur, Vas Béla – secretarul lojii 1911 – originar din Oradea, din 1898 funcționar la Administrația financiară din Lugoj, Berecz Gyula (1856- ?) inspector școlar regal al comitatului Caraș-Severin, președinte al Societății pentru protecția animalelor din Lugoj, primul Maestru Venerabil al Lojii „Dél“ în 1911, Grünhut Géza (1861-1934) – Maestru Venerabil în 1914 – economist, președinte în consiliul de administrație a Societății „Bäumel Steiner & Co“, vicepreședintele Camerei de Comerț și industriei Lugoj în perioada interbelică, Dr. Fränkl Béla – avocat în Lugoj, Heinrich Berdach (1860-1929) – medic decorat cu ordinul „Crucea de cavaler Franz Josef“, președinte a comunității evreiești din Lugoj între 1905-1929, Cornel Grofșorean (1881-1949) – avocat, colaborator al ziarului „Drapelul“ din 1910, după Unire primar al Timișoarei în două rânduri: 1921-1923, 1931-1932; este unul din fondatorii Institutului social Banat – Crișana. În anul 1914 loja număra 34 de membri.

         Loja „Dél“ și-a însușit scopurile filantropice ale francmasoneriei maghiare ( în febr. 1909 a donat pentru sinistrații cutremurului din sudul Italiei – 10 koroane și 80 filleri) alături de celelalte obiective: responsabilitatea cetățenească, progresul cultural, toleranța confesională. Prin intermediul lojii, frații erau călăuziți spre o cunoaștere filosofică care să îi ajute la înnobilarea intelectuală și morală. Apartenența la atelierul masonic nu a fost condiționată de etnia, religia sau poziția socială a individului. Admiterea într-o lojă masonică a presupus înainte de toate ca oricare candidat să creadă în Ființa Supremă (Dumnezeu), ateii fiind considerați ignoranți. De asemenea, în timpul adunărilor, dezbaterile de natură politică sau religioasă au fost strict interzise. Toate lojile de pe teritoriul Ungariei trebuiau să jure credință statului. Constantin Moroiu, maestrul venerabil a Marii Loji Naționale Române, a declanșat o scânteie în cercurile masonice internaționale în 1911, când a afirmat în ziarul vienez „Der Zirkel“ că a contribuit la înființarea noilor loji de la Lugoj și Arad. Întreaga mass-media maghiară le-a catalogat ca loji iredentiste!

       Din puținele mărturii care ne-au parvenit cu privire la activitatea Lojii „Dél“ am observat dorința membrilor ei de a schimba societatea maghiară contemporană lor. Un rol important l-a jucat sociologul Jászi Oszkár, figura marcantă a partidului radical burghez. Prin conferințele Cercului sociologic Galilei pe care le-a ținut la Lugoj, acesta a influențat orientarea socialistă a Lojii „Dél“. Considerat de contemporani un politician efervescent prin ideile sale progresiste (sporirea drepturilor naționalităților), Jászi Oszkár, împreună cu o suită de francmasoni, au asistat cu plăcere la o piesă de teatru dată de filiala lugojeană a Societății Fondului pentru teatru român la Herendești, în preajma anilor 1910-1912, după cum își amintește Valeriu Braniște în memoriile sale.

        Vas Béla, secretarul Lojii „Dél“, a rămas celebru în analele masoneriei maghiare pentru discursurile înfocate ținute în cadrul ședințelor naționale. A înfierat pasivitatea francmasoneriei maghiare care, deși se considera o instituție filosofică și progresistă, în opinia lui, nu a lucrat destul pentru îndepărtarea inegalităților sociale (deziderate ca: introducerea votului universal, îmbunătățirea relațiilor între servitori și stăpâni, susținerea celor defavorizați social, acordarea drepturilor cuvenite muncitorilor).

        În timpul Primei Conflagrații Mondiale, lojile masonice maghiare au lucrat intens cu Crucea Roșie, implicându-se în opere de binefacere. După Unire (1918) cele 22 de loji, rămase pe teritoriul României Mari au intrat în adormire, asteptând liniștirea spiritelor. Din partea Bucureștiului au existat tentative de a înființa o lojă românească în 1923 la Lugoj, la recomandarea ministrului comunicațiilor, Generalul Arthur Văitoianu, vizitându-l pe Valeriu Braniște, în 3 feb., un oarecare Desire Soms din Capitală.

         Ca urmare a adunării generale ținută la Cluj, în 29 aprilie 1923, membrii fostelor ateliere masonice maghiare din teritoriile alipite Regatului României hotărăsc înființarea Marii Loji Simbolice din România. În data de 6 feb. 1924 societatea a fost înregistrată la Tribunalul Brașov, cu sediul în aceeași localitate, împreună cu cele 22 de filiale, printre care și loja „Amiazi“ (Dél) din Lugoj. Au păstrat statutele (traduse) și sigiliul Marii Loji Simbolice Maghiare (dizolvată în 1921), jurământul de fidelitate realizându-se față de statul român.

        Spre sfârșitul anului 1928 Marea Lojă Simbolică din România număra doar 10 loje, toate în orașele mari ale țării. Unificarea cu Marea Lojă Națională din România s-a realizat abia în anul 1934. Ascensiunea mișcării legionare a forțat masoneria română să dizolve lojile de pe teritoriul României, sistate oficial prin decretul Ministerului de Interne No. 30.718 din 17 mai 1937.

        Întrebarea firească care s-a ivit în mintea autorului acestor rânduri este legată de scopul actual al francmasoneriei. Nu este oare perimată și învechită această organizație în contextul social, cultural și politic al epocii contemporane, când principalele deziderate formulate în secolul al XVIII-lea au fost deja înfăptuite?

Clic pentru a adăuga un comentariu

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Cultură

Mai multe în Cultură

Copii răi, un spectacol despre violența în școală pe scena Teatrului Național din Timișoara

Iasmina Olariu6 decembrie 2016

„Live in the City” – seară de muzică live cu artiști locali. Vezi ce formații vor evolua în cadrul spectacolului

Iasmina Olariu15 noiembrie 2016

Cursuri gratuite de teatru, pentru doritorii de toate vârstele, la Timișoara

Iasmina Olariu14 noiembrie 2016

[FOTO] Imagini de colecţie cu Lugojul de acum 40 de ani! Cum arătau Podul de Fier, centrul oraşului şi alte locuri importante din municipiu

Gabriel Iosa2 noiembrie 2016

O nouă ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru „FestteamArt”, la Lugoj, în noiembrie. Programul complet

Iasmina Olariu26 octombrie 2016

Personalități culturale lugojene, într-o expoziție temporară la muzeul din Lugoj

Iasmina Olariu19 octombrie 2016

[FOTO] Palatul Bejan din Lugoj a fost reabilitat! „Am decis să renovăm ca o datorie faţă de cetăţenii Lugojului”

Gabriel Iosa13 octombrie 2016

Aura Twarowska, cap de afiş la concertul de la Peştera Româneşti! Ce program a pregătit Filarmonica Banatul pentru acest an

Gabriel Iosa12 octombrie 2016

„Urâțenia pământului” și alte 103 piese ale artistului Marius Iamandii, expuse la Galeria „Pro Arte” din Lugoj

Iasmina Olariu10 octombrie 2016

Teatrul Național Timișoara participă cu trei spectacole la Festivalul Național de Teatru din București

Iasmina Olariu10 octombrie 2016

Capitala Culturală Europeană îl omagiază pe Silviu Orăvitzan. La Lugoj, politicienii îl folosesc în răfuieli mărunte

Daniel Groza7 octombrie 2016

Au început înscrierile pentru cursurile Şcolii de Arte din Lugoj. Vezi disciplinele

Iasmina Olariu6 octombrie 2016