Opinii

PAMFLET – Cetăţeanul turmentat: „Vecine, dragă vecine…”

PAMFLET – Cetăţeanul turmentat: „Vecine, dragă vecine…”

Cetateanul Lugoj

Sunt un om pașnic și îmi iubesc vecinii. Trăiesc cu grija aproapelui meu. Mă bucur de bucuriile lui și sufăr alături de el când este trist. Fără să vreau, am intrat în intimitatea lor. Să nu credeți cumva că îi spionez, ascultând cu paharul lipit de peretele care ne desparte. Nu e nevoie. Izolarea fonică e ca și inexistentă. Se aude totul, fără să vrei. Vecinul din stânga suferă de hemoroizi. Îl aud jelindu-se aproape în fiecare zi. Când trage apa, deschid fără să vreau umbrela. Am mereu impresia că șuvoiul de apă se va revărsa, într-o zi, în capul meu. Cred că am nevoie de o consiliere psihologică pentru a scăpa de fobia asta. Vecinul de la parter e toboșar. Bate zilnic două ore la tobe. Am mersul săltăreț între orele 18 și 20. În această perioadă, nu mă apropii de geam, de frică să nu mă arunc de la etaj. Colegii de la serviciu m-au întrebat dacă nu cumva fac parte dintr-un ansamblu de dansuri. Zic ei că am ceva din pasul Fetelor de la Căpâlna. Dar asta nu e nimic față de ce-mi oferă vecinul de sus. Dom‘le, ăsta e microbist, bea o ladă de bere pe zi și urlă la meciuri ca un apucat, de parcă cineva îl belește de viu și pune sare pe el. Nevasta lui bate șnițel direct pe pardosea cu barosul, pentru că ăla din mâna ei nu poate fi ciocan. Îmi cad tablourile de pe pereți și crapă tencuiala. Are un braț femeia asta, și când dă cu scula în carne, plâng urșii la Polul Nord și crapă ghețarii. Încălzirea globală e un moft pe lângă ea. Dacă echipa de fotbal cu care ține soțul ei pierde, după meci, huiduma aia de bărbat își bate nevasta și ea urlă ca din gură de șarpe. Dacă echipa lui câștigă meciul, atunci microbistul o iubește, dar ea tot așa de tare strigă, iar eu fac cu greu diferența dintre înfrângere și victorie. Deci viața mea e plină, și cu toate că sunt singur, nu mă plictisesc. Am avut câteva tentative de a-mi face o familie, dar partenerele mele nu au trecut testul. La o cină romantică, toboșarul de jos mi-a stins lumânările de pe masă cu recitalul său și duduia s-a dus după ce mi-a turnat șampania în cap. A trântit ușa și a plecat cu clanța în mână. La a doua tentativă, vecinul a făcut o criză, și când i-au explodat hemoroizii, s-a rupt vraja. Altă ușă trântită, altă clanță ruptă. A treia oară, când matracuca de sus a început să bată hălcile de carne, juna din pat a făcut atac de cord. Am rămas văduv, înainte de a mă însura. Abia am convins justiția că nu eu i-am făcut de petrecanie. Asta mai lipsea, să fac pușcărie nevinovat. De atunci, am devenit celibatar convins și îmi înec amarul în pahar. Am devenit alcoolic. Beau de sting.  Sticla și vecinii  sunt familia și bucuriile vieții mele. Vă las, pentru că au început tobele. Trebuie să mă anesteziez cu zeamă de prună, altfel înebunesc. Duc cu grijă sticla la gură ca să nu-mi sparg dinții din cauza trepidațiilor.  La etaj a început să țipe și vecina. După țipetele mai vesele, cred că echipa soțului ei a câștigat. Pe vecinul din stânga nu-l mai aud, dar pentru orice eventualitate, deschid umbrela. Oameni suntem și trebuie să ne avem ca frații din aceeași mamă. Mama ei de mama noastră!          

                                                                                CETĂȚEANUL TURMENTAT

Clic pentru a adăuga un comentariu

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Opinii

Mai multe în Opinii

PAMFLET – Republica fantastică (P)

Cetateanul4 decembrie 2016

PAMFLET – Diminețile unui cetățean cuminte

Cetateanul26 noiembrie 2016

Claudiu Buciu: “De ce candidez”(P)

Cetateanul23 noiembrie 2016

PAMFLET – Cea mai bună băutură este apa de izvor…

Dan Timaru21 noiembrie 2016