Salariații pot obține un venit net mai mare fără majorarea salariului brut, ca urmare a modificărilor aduse Codului fiscal prin OUG nr. 8/2026. Măsura schimbă modul de calcul al salariului net, nu contractul de muncă, și permite scăderea din baza de calcul a impozitului pe venit a unor cheltuieli personale eligibile suportate direct de angajat.
Concret, articolul 78 din Codul fiscal permite deducerea acestor cheltuieli, iar lista lor a fost extinsă prin OUG nr. 8/2026. Beneficiul fiscal înseamnă recuperarea a 10% din valoarea cheltuielilor eligibile, în limitele stabilite de lege. Dacă sunt folosite toate cele șase categorii, câștigul total poate ajunge la 210 euro pe an, adică aproximativ 1.100 de lei, echivalentul a aproximativ 17,5 euro sau 91,66 lei pe lună.
Cele mai importante avantaje sunt în zona investițiilor și a economisirii pe termen lung. Contribuțiile lunare la fondurile de pensii facultative, la fondurile de pensii ocupaționale și la produsele paneuropene de pensii personale au fiecare un plafon anual de 400 de euro. Pentru fiecare dintre aceste categorii, beneficiul maxim este de 40 de euro adăugați la salariul net anual. Același plafon și același avantaj se aplică și sumelor cheltuite lunar pentru cumpărarea de acțiuni, obligațiuni și ETF-uri prin brokeri români, facilitate introdusă din martie 2026.
În plus, abonamentele medicale lunare intră în același regim fiscal, cu plafon anual de 400 de euro și un plus maxim de 40 de euro pe an în net. Abonamentele sportive lunare au un plafon anual de 100 de euro, iar beneficiul maxim este de 10 euro pe an. Potrivit Financiarul, dacă un salariat face cheltuieli eligibile în toate cele șase categorii, suma recuperată poate urca la 210 euro pe an. Raportat la fiecare plafon individual, câștigul fiscal este liniar: 10% din cheltuiala recunoscută, până la limita prevăzută de lege.
Măsura poate fi utilă pentru cei care alocă deja bani pentru pensii private, sănătate sau investiții, însă impactul asupra venitului disponibil rămâne limitat. Practic, folosirea facilității are sens mai ales atunci când cheltuiala exista deja în buget, pentru că avantajul fiscal este prea mic pentru a justifica singur o nouă alocare de capital.
Există însă și o condiție importantă: deducerile se aplică exclusiv cheltuielilor plătite direct de salariat și comunicate angajatorului împreună cu documentele justificative. Fără acest circuit administrativ, beneficiul rămâne doar teoretic. Pentru companii, costul nu este salarial, ci ține de procesele interne, de verificarea documentelor și de operarea deducerilor în payroll.
În firmele care au fluxuri clare și standardizate de salarizare, integrarea acestor deduceri poate fi făcută relativ ușor. În organizațiile cu sisteme mai rigide sau cu departamente deja încărcate, stimulentul de până la 91,66 lei pe lună pentru salariat poate părea prea redus în raport cu timpul necesar pentru procesare, verificare și arhivare. Astfel, la nivel individual este o optimizare utilă, însă la scară mai largă efectul asupra puterii de cumpărare va depinde de cât de mulți angajatori vor prelua această sarcină administrativă.
