Ziua mondială a cărţii în ‘starea de urgenţă’

In ciuda restricţiilor impuse de starea de urgenţă cauzată de coronavirus, de Ziua mondială a cărţii şi a dreptului de autor,  scriitori, poeţi, dramaturgi sau traducători îşi manifestă ataşamentul faţă de carte şi scris, exprimând speranţa reluării întâlnirilor directe cu cititorii.

Despre carte, despre scris pe timp de pandemie şi Ziua Shakespeare au vorbit, dramaturgul, poetul şi traducătorul Horia Gârbea, traducătorul George Volceanov, coordonatorul şi îngrijitorul celei de a treia ediţii româneşti a integralei Shakespeare, scriitoarea Nora Iuga, poetul Ioan Es. Pop şi scriitorul Radu Sergiu Ruba.

Dramaturgul, poetul şi traducătorul Horia Gârbea aminteşte că şi în vremea lui Shakespeare au fost “momente de molimă, au fost ani foarte grei, în care teatrul a trebuit să se descurce, rămânând închis”, dar “a continuat să trăiască”.

“De Sfântul Gheorghe sărbătorim Ziua lui Shakespeare, ziua naşterii şi comemorarea dispariţiei sale, desigur, un prilej de a reflecta şi la dramaturgie şi la teatrul scris, având ca reper pe cel mai mare dramaturg al lumii. Acum, în situaţia aceasta, în care toate teatrele sunt închise, în care publicul nu are acces fizic la spectacole, ne amintim că şi în vremea lui Shakespeare au fost momente de molimă, au fost ani foarte grei, în care teatrul a trebuit să se descurce, rămânând închis. Au fost atunci epidemii de ciumă, nu erau încă virusurile la modă, dar, de fiecare dată, ne amintim cu optimism şi cu plăcere că teatrul a supravieţuit. Chiar în 1603, când urma să se încoroneze Regele Angliei Iacob I, cel care a fost un protector al lui William Shakespeare şi al teatrului în general, precum şi un reformator al limbii engleze, a fost o mare epidemie în Londra. Mulţi oameni au murit, inclusiv unii dramaturgi contemporani ai lui Shakespeare au pierit răpuşi de ciumă, dar teatrul a continuat să trăiască”, a declarat Horia Gârbea, pentru AGERPRES.

El adaugă însă că toti dramaturgii contemporani vor continua să mai scrie.

“Vom continua desigur să scriem, să ne amintim că teatrul este şi o artă a cuvântului scris, că, înainte de a ajunge în văzul şi în urechile spectatorilor, el poate fi citit şi în cărţi. De altfel, este Ziua internaţională a cărţii, deci ne gândim de data aceasta în primul rând la teatrul care se scrie şi care poate să înfrunte timpul mai uşor. Teatrul jucat este o artă a efemerului, dramaturgia este o artă a perenităţii. De aceea, acum, noi, după mai bine de 400 de ani, avem acces, din fericire, la multe – poate cu o singură excepţie sau două – din piesele lui Shakespeare”, a spus scriitorul.

Gârbea a dezvăluit că, în prezent, lucrează la traducerea a doi dramaturgi contemporani cu William Shakespeare – John Webster şi Thomas Dekker.

George Volceanov traducătorul, coordonatorul şi îngrijitorul celei de a treia ediţii româneşti a integralei Shakespeare, începută la Editura Paralela 45 în anul 2010 şi finalizată la Editura Tracus Arte în anul 2019, spune că şi în perioada de izolare “Bătrânul Will” joacă un rol foarte important în sufletele celor care i-au îndrăgit arta.

“Şi în perioada de izolare, Shakespeare joacă un rol foarte important în sufletele celor care i-au îndrăgit arta şi ca spectatori şi ca cititori. La ora actuală există foarte multe deschideri către Shakespeare online. De exemplu, BBC şi Royal Shakespeare Company oferă spectacole gratuite, care pot fi vizionate pretutindeni în lume. De asemenea, marele, eminentul shakespearolog Stanley Wells, care a fost multă vreme îngrijitorul Ediţiei Oxford Shakespeare şi director al The Shakespeare Birthplace Trust, împlineşte 90 de ani şi cu acest prilej vor apărea, tot în mediul online, mai multe conferinţe despre “Marele Will”, în care va fi popularizat şi omul şi opera, la un nivel, evident, foarte înalt”, a declarat, pentru AGERPRES, Volceanov.

Volceanov  a menţionat că, în această perioadă de izolare, a revăzut pe Youtube conferinţele susţinute în anul 2018, la Casa “Dinu Lipatti”, la invitaţia regizoarei Alice Barb, de colegii săi de echipă Horia Gârbea şi Lucia Verona.

El a anunţat că, exact de Ziua Cărţii, joi, va începe lucrul la traducerea în limba română a tezei sale de doctorat, despre care speră că va fi “un mare eveniment”.

“În cinstea Zilei Cărţii, mâine încep lucrul la traducerea tezei mele de doctorat, care se va numi ‘Întoarcerea la Marele Will sau reconsiderarea canonului shakespearian’, o carte fundamentală de care cultura română are mare nevoie, într-un moment în care avem foarte – foarte mulţi exegeţi foarte avizaţi ai operei shakespeariene, anglişti rasaţi, universitari de marcă, oameni de mare calitate, care însă, din păcate, nu scriu pentru publicul larg din România, preferând să publice exclusiv în limba engleză şi exclusiv pentru receptori din afara graniţelor ţării. Sper să fie o carte eveniment”, a explicat profesorul Volceanov.

Traducatorul George Volceanov a mai anunţat că, “odată cu încheierea Ediţiei Shakespeare, echipa care s-a coagulat lucrând la acest proiect vrea să rămână împreună şi în următorii 5 – 10 ani şi să continue cu publicarea unei lungi serii de teatru elisabetan şi iacobit, intitulată ‘Contemporanii lui Shakespeare’”.

“Seria va include şi o integrală Christopher Marlowe, pentru că teoria noastră este că un geniu nu se naşte din pustiu, ci din concurenţă, dintr-o generaţie care a avut foarte – foarte multe talente. Deci ne vom mai revedea şi vom mai avea parte de multe, multe lansări de acum înainte”, a încheiat traducătorul.

Scriitoarea Nora Iuga a mărturisit că, în această perioadă de stare de urgenţă, s-a “refugiat” în lectură şi în scris.

“Sigur că nu mă simt deloc bine că trebuie să stau tot timpul în casă. Dar, o să râdeţi, poate nu o să vă vină să credeţi. Nu mă simt bine nu pentru că mi-ar lipsi preocupările literare, ci pentru că sunt prea multe şi mă strivesc pur şi simplu. Fiindcă, neputând ieşi afară din casă şi pierzându-mi primăvara – care este singurul lucru care mi-a mai rămas ca să mă bucur pe lumea asta, şi acum, iată, pierd primăvara, e ca şi când aş pierde un an întreg din viaţă – mă face să mă simt îngrozitor de părăsită de lume. Ce fac eu în această casă la 90 de ani, totalmente singură? Pentru că nu mai am nici prieteni, copiii sunt plecaţi, iar oameni binevoitori îmi mai procură de mâncare… Şi atunci sunt înconjurată de o casă plină de cărţi pe care le citesc. Evident, cei care mă atrag cel mai mult sunt tot bătrânii japonezi, începând cu Kawabata. Şi mă refugiez în ei, ba chiar îi citesc de câteva ori. Dar nu e numai cititul. Niciodată nu am fost mai prolifică, mai productivă în propriul meu scris. Vorbesc continuu cu propriul meu creier, vorbesc tare prin casă, ca să am impresia că vorbesc cu altcineva şi scriu şi scriu… interminabil…. Cam asta e viaţa mea. Relaţia mea cu literatura şi cu poezia în special nu a fost niciodată mai strânsă. Iată, acum am scris în ultima săptămână trei articole despre Paul Celan (…), iar bucuria cea mare e că o să îmi apară anul acesta un roman dedicat Sibiului, care se cheamă ‘Hipodrom’ pe care l-am şi trimis la Polirom”, a declarat scriitoarea, pentru AGERPRES.

Si pentru scriitorul nevăzător Radu Sergiu Ruba, “cititul” cărţilor se datorează “făcătorului minunii intimităţii epidermice cu pagina scrisă”, Louis Braille, ori “inventatorului” Ray Kurzweil, graţie căruia “textul din pixeli poate vorbi, virtual, în orice limbă”.

“Când pe lume s-a ivit povestea, a apărut şi organul său de lectură. Nu era ochiul, ci urechea. Cu timpanele lor la pândă, au citit grecii Iliada şi Odiseea, sorbind cuvintele odată cu picurările lirei. Abia Pisistrate a făcut ca Homer să palpite nu numai în auzul, ci şi sub ochii Eladei. Şi astfel, ca purtătoare de poveste, s-a născut cartea. Cartea în rulouri de papirus, pe tăbliţe de argilă, pe mătase, pe foi de aramă, pe pergament, pe hârtie. Direct, o citeau numai ochii. Ca s-o atingă şi auzul era nevoie de o mijlocire vocală. Dar cartea, odată coborâtă între oameni, a prins a-şi tăia drum. Iar, într-o zi a anului 1829, s-a văzut că ea putea să se lase citită şi cu degetele. Făcătorul minunii se numea Louis Braille, era orb şi avea douăzeci de ani. Din acea clipă, omului i s-a revelat intimitatea epidermică cu pagina scrisă. Pe lângă auriculară şi vizuală, lectura devenea, nu pentru toţi, tactilă. Iar astăzi, textul ţesut din pixeli, fluid şi canalizabil, rulat şi derulat pe monitor, aduce cel mai mult cu sulul de papirus, neştiindu-se dacă e imprimat pe o singură faţă sau pe toate feţele. Iar sub mâna unui inventator precum Ray Kurzweil, textul din pixeli poate vorbi, virtual, în orice limbă. Drept care biblioteca din calculator poate fi parcursă cu ochii, cu urechile ciulite sau, pe un display ataşat, cu degetele în puncte Braille”, a arătat, pentru AGERPRES, Radu Sergiu Ruba.

Cartea reprezintă “o componentă a codului nostru genetic”, subliniază şi poetul Ioan Es. Pop.

“Chiar dacă librăriile sunt închise, iar cititorii tac, chiar dacă autorii au amuţit, cărţile ne dau târcoale. În curând, celor care s-au scris li se vor adăuga cele ce se scriu sau se vor scrie, pentru că un zbor amânat este doar un bun timp de pregătire a cărţilor care vor veni. Stăm pe pragul unui început nou, în care cartea ar putea fi autentificată drept o componentă a codului nostru genetic”, spune Ioan Es. Pop.

Incepând cu 1996, Ziua mondială a cărţii şi a dreptului de autor se sărbătoreşte, în fiecare an, la data de 23 aprilie, la iniţiativa UNESCO.

Această zi marchează moartea, în 1616, a trei mari scriitori ai lumii: unul englez – William Shakespeare, unul spaniol – Miguel de Cervantes şi unul peruan de origine spaniolă – Inca Garcilaso de la Vega. De asemenea, 23 aprilie este ziua de naştere a numeroşi scriitori, precum Maurice Druon, K. Laxness, Vladimir Nabokov, Josep Pla şi Manuel Mejía Vallejo.

La conferinţa generală a UNESCO din 1995, de la Paris, a hotărât decretarea Zilei mondiale a cărţii şi a dreptului de autor pentru a marca simbolic naşterea şi moartea acestor scriitori şi, totodată, pentru a încuraja lectura, un fenomen aflat în scădere dramatică.

La această dată, în aproape toate ţările lumii au loc acţiuni de omagiere a cărţii, a autorilor, a editorilor, a librarilor, a bibliotecarilor şi, implicit, a cititorilor. În toată lumea sunt organizate expoziţii de carte, lecturi publice şi multe astfel de manifestări menite să încurajeze şi să popularizeze lectura.

Ideea marcării acestei zile la 23 aprilie a fost oferită de Spania, unde are loc, în această zi, Festivalul Trandafirilor, o manifestare în care este sărbătorit Sfântul Gheorghe (San Jordi) şi este comemorat Miguel de Cervantes, alături de William Shakespeare. În această zi, în Spania, încă din Evul Mediu, fetele şi femeile primesc flori, iar bărbaţii – cărţi. Obiceiul oferirii cărţilor a fost practicat după 1616.

Si în România, de Ziua mondială a cărţii şi a drepturilor de autor, au loc lecturi publice, dezbateri şi donaţii de carte.

Sursa: Financiarul.ro.