Daniel Mischie, CEO City Grill Group, avertizează că între 15% și 25% dintre restaurantele mici și mijlocii din România ar putea ieși din piață în următoarele 6-18 luni. În evaluarea sa, riscul vine din suprapunerea mai multor probleme: presiune fiscală mai mare, costuri salariale în creștere și incertitudine politică și fiscală. Pentru un sector care ajunge la aproape 7,8 miliarde de euro cifră de afaceri la nivel național, semnalul nu indică lipsa clienților, ci o reducere a profitabilității până la nivelul la care multe afaceri nu mai pot absorbi șocurile.
Potrivit lui Daniel Mischie, cele mai vulnerabile sunt restaurantele care funcționează deja cu marje mici. Acestea sunt afectate simultan de un TVA mai mare, de cheltuieli mai ridicate cu forța de muncă și de o cerere influențată de scăderea puterii de cumpărare, într-o economie descrisă drept aflată într-o recesiune ușoară, cu creștere sub 1% în 2024 și 2025. În acest context, principalul risc pentru antreprenorii din HoReCa nu mai este doar traficul, ci presiunea directă asupra contului de profit și pierdere.
Daniel Mischie a legat în mod direct acest risc de schimbările fiscale recente. TVA-ul pentru alimentație a urcat de la 9% la 11%, iar pentru băuturile alcoolice, cafea și sucuri la 21%. „Există un risc real ca în următoarele 6-18 luni, 15-25% dintre restaurantele mici și mijlocii să se închidă, într-o piață care înseamnă, la nivel național, aproape 7,8 miliarde de euro cifră de afaceri.” El a explicat astfel presiunea tot mai mare asupra modelului economic al restaurantelor: „Pe de o parte avem presiunea fiscală cumulată: creșterea TVA de la 9% la 11% pentru alimentație, cu băuturile alcoolice, cafeaua și sucurile la 21%, care afectează direct marja unui sector ce lucrează deja cu marje mici. Apoi, există un risc asociat costului forței de muncă, în creștere fără o creștere proporțională a puterii de cumpărare a consumatorului final. Și, desigur, incertitudinea fiscală și politică, care blochează deciziile de investiție pe termen lung. Nimeni nu deschide un restaurant nou cu încredere deplină când nu știe ce regulă fiscală va intra în vigoare peste șase luni.”
Așa cum arată și Financiarul, City Grill observă deja o schimbare clară de ritm în piață, chiar dacă grupul rămâne pe plus. Datele INS invocate de companie indică un declin de aproximativ 10% al frecvenței ieșirilor la restaurant în primul trimestru din 2026 față de primul trimestru din 2025. În același timp, compania nu mai înregistrează creșterile cu două cifre din 2022-2023, ceea ce schimbă baza de planificare pentru întreaga industrie.
Daniel Mischie a descris și natura actuală a dificultăților prin comparație cu perioadele anterioare de criză. „Nu mai avem condiții favorabile, ca acum doi-trei ani. Simțim semnele diferențiat, de la brand la brand. Ceea ce se întâmplă este o normalizare după câțiva ani de creștere rapidă. Vedem o ușoară scădere a frecvenței ieșirilor la restaurant, confirmată și de datele INS, care arată un declin de aproximativ 10% în primul trimestru din 2026 față de anul anterior. Noi, ca grup, rămânem pe plus, dar nu mai vorbim de creșterile cu două cifre din 2022-2023.”
În opinia sa, problema de acum nu este nici o criză de cerere, ca în 2008-2009, nici una de ofertă, ca în 2020, ci una de marjă. „În 2008-2009 a fost o criză de cerere. Oamenii nu mai aveau bani de ieșit. În 2020 a fost vorba despre o criză de ofertă. Exista cerere, dar nu puteai deschide ușa. Însă, ce se întâmplă acum este o criză de marjă. Cererea există, ușile sunt deschise, terasele sunt pline vara, dar costurile, de la fiscalitate la utilități și forță de muncă, erodează profitabilitatea mai repede decât poți ajusta prețurile fără să pierzi clientul. Este o criză silențioasă, care nu se vede în sală, ci în contul de profit și pierdere. Tocmai de aceea este mai periculoasă pentru un antreprenor care nu știe să-și citească cifrele. Poți avea restaurantul plin și marja tot în scădere.”
Dacă o parte dintre operatorii mici și mijlocii se închid, efectul probabil în piață este consolidarea. Grupurile mari, care au capacitate de eficientizare și un control mai bun al mixului de produs, pot câștiga cotă de piață fie organic, fie prin extindere în spațiile rămase libere. În același timp, statul riscă pierderi din contribuții fiscale și din piața muncii, într-un domeniu cu rulaje mari, chiar dacă marjele sunt reduse.
