Teheran, capitala Iranului, cu o populație de 15 milioane de locuitori, se confruntă cu o criză acută a apei, cea mai severă din ultimele șase decenii. Președintele Masoud Pezeshkian a avertizat că, în absența precipitațiilor, metropola ar putea face față unei evacuări. Rezervoarele de apă funcționează acum la capacitate de doar 11%, iar specialiștii prognozează un colaps iminent al sistemului de aprovizionare.
Rezervoarele Teheranului aproape goale
Cele cinci baraje care asigură apa capitalei iraniene se află la niveluri alarmant de scăzute. Barajul Latyan, situat la aproximativ 24 km de oraș, este plin doar în proporție de 9%, iar barajul Amir Kabir, cel mai mare din zonă, funcționează la 8% din capacitate. Potrivit lui Mohsen Ardakani, directorul Autorității Provinciale pentru Apă și Canalizare, rezervorul principal al capitalei conține acum doar 14 milioane de metri cubi de apă, comparativ cu 86 milioane de metri cubi în aceeași perioadă a anului trecut. Pezeshkian a declarat că, fără ploi, va fi necesară raționalizarea apei, iar lipsa continuării precipitațiilor va duce la evacuarea orașului.
Seceta, cea mai severă din ultimii 40 de ani
Iranul traversează al șaselea an consecutiv de secetă. Anul hidrologic încheiat în septembrie 2025 s-a dovedit a fi unul dintre cele mai uscate de până acum, cu precipitații scăzute cu 81% față de media istorică. Amir AghaKouchak, profesor la Universitatea din California, a subliniat că nivelurile apei scad tocmai în perioada în care ar trebui să se refacă. La Mashhad, al doilea oraș ca mărime din Iran, rezervoarele de apă au coborât sub 3% din capacitate. Trei din cele patru baraje care alimentează orașul nu mai funcționează.
Falimentul hidric, o criză veche
Situația din Iran este descrisă de Kaveh Madani, director al Institutului Universității Națiunilor Unite pentru Apă, Mediu și Sănătate, ca un faliment hidric. Acesta se referă la un consum de apă care depășește semnificativ aprovizionarea, ceea ce duce la epuizarea resurselor. Madani a explicat că țara extrage apă din râuri și lacuri, precum și din acvifere, într-un ritm nesustenabil, comparabil cu utilizarea fondurilor dintr-un cont curent. Această situație reprezintă o catastrofă pe termen lung, aducând daune ireversibile.
Cauzele crizei depășesc seceta
Problemele cu apa din Iran au rădăcini adânci, similare cu cele din alte țări. Supraînfruntarea resurselor de apă, infrastructura veche, gestionarea defectuoasă și efectele schimbărilor climatice contribuie la această criză. Suprafața agricolă irigată s-a dublat din 1979, cu 90% din apă destinată agriculturii. Situarea industriilor consumatoare de apă în regiunile aride adaugă o presiune suplimentară asupra resurselor deja fragile.
O criză globală în desfășurare
Ce se întâmplă în Teheran nu este un incident izolat. Peste 2 miliarde de oameni trăiesc în țări cu aprovizionare cu apă insuficientă, iar jumătate din populația globală ar putea locui în zone cu deficit de apă până în 2025. Institutul Mondial pentru Resurse avertizează că 25 de țări, care găzduiesc un sfert din populația lumii, se confruntă cu stres hidric extrem. Populația urbană afectată de deficitul de apă ar putea crește de la 933 de milioane în 2016 la între 1,69 și 2,37 miliarde până în 2050.
Expansiunea urbană agravează problema
Un studiu recent a evidențiat impactul expansiunii urbane asupra accesului la apă, estimând că 220 de milioane de oameni ar putea fi privați de apă potabilă până în 2050. Problema deficitului de apă necesită atenție, dar o gestionare urbană eficientă poate ajuta la prevenirea crizei.
Centrele de date AI cresc presiunea
Investițiile în inteligența artificială adaugă o nouă dimensiune crizei apei. Centrele de date necesită cantități mari de apă pentru răcire, ceea ce pune o presiune suplimentară pe resursele locale. Această industrie, în expansiune rapidă, contribuie la riscurile climatice deja existente.
Ce soluții există
Experții propun mai multe măsuri. Repararea pierderilor de apă este o prioritate. Aproximativ 35% din apa din Teheran se pierde prin țevi defecte. Irigarea prin picurare poate reduce cererea de apă, iar desalinizarea și tratarea apelor uzate reprezintă surse alternative valoroase. Exemplele de succes din Singapore și Las Vegas demonstrează că este posibil să prosperi în condiții dificile de deficit de apă. Conform Institutului Mondial pentru Resurse, găsirea soluțiilor pentru problema apei ar necesita aproximativ 1% din PIB-ul mondial, o sumă considerabil mai mică decât costurile inactivității.
