Datoria SUA a ajuns la 39,1 trilioane de dolari, iar Ceasul Neplății indică două praguri până la risc de default

Datoria SUA a ajuns la 39,1 trilioane de dolari, iar Ceasul Neplății indică două praguri până la risc de default

„Ceasul Neplății Datoriilor”, lansat în 2019 de șapte experți economici, arată că economia Statelor Unite se află acum la două evenimente distanță de un scenariu de neplată a datoriei. Indicatorul este la cel mai apropiat nivel de „miezul nopții” de la lansare, iar pentru piețe riscul fiscal american se traduce în risc de dobândă, de refinanțare și în volatilitate globală.

În 2025, datele bugetare ale Trezoreriei SUA arată o datorie națională de 39,1 trilioane de dolari. În același timp, cheltuielile guvernamentale au depășit finanțarea cu 1,8 trilioane de dolari. O treime din totalul datoriei s-a acumulat în ultimii șase ani, pe fondul pandemiei și al episoadelor de inflație.

Ceasul urmărește două praguri: momentul în care ponderea datoriei SUA folosită pentru plata dobânzilor ajunge la 70% și depășirea plafonului de îndatorare. Dacă aceste două evenimente se suprapun, efectul poate trece de la recesiune la depresie și incapacitate de plată. Estimările plasează o posibilă criză financiară majoră în 2027. Potrivit Financiarul, investitorii și companiile cu expunere internațională ar urma să se confrunte cu rate mai mari la creditele ipotecare, posibil din două cifre, cu costuri ridicate la cardurile de credit și cu șocuri financiare globale.

Baker Spring, președintele Comitetului pentru Neplata Datoriilor și fost consilier al Comitetului pentru Buget din Senatul SUA, a explicat presiunea creată de costul serviciului datoriei. „Țara se împrumută din ce în ce mai mult doar pentru a plăti dobânzile la ceea ce datorează deja. Când două treimi din fiecare dolar nou împrumutat dispar în plăți de dobânzi, nu mai finanțezi viitorul, finanțezi trecutul. Acesta este avertismentul pe care îl sună acest Ceas.”

Dincolo de nivelul total al datoriei, piețele urmăresc cât din împrumutul nou susține creșterea și cât acoperă costul financiar. Pragul de 70% marchează punctul în care serviciul datoriei absoarbe majoritatea resurselor noi, spațiul fiscal se restrânge, iar investitorii taxează mai agresiv riscul suveran. Ajustarea este îngreunată de structura cheltuielilor: Departamentul Sănătății și Serviciilor Umane consumă 26% din finanțare, iar Administrația Securității Sociale încă 23%, conform bugetului Trezoreriei pentru 2025.

Ryan Nunn, director de cercetare la The Budget Lab din cadrul Yale University, a indicat cauza structurală din spatele acestor presiuni. „Schimbările demografice, cum ar fi îmbătrânirea populației SUA, joacă, de asemenea, un rol important prin exercitarea de presiuni asupra programelor majore de cheltuieli precum Securitatea Socială și Medicare.” În aceste condiții, opțiunile de ajustare rămân taxe mai mari, tăieri de programe sau ambele.

Expunerea externă arată că impactul nu s-ar opri în SUA. Analiza împrumuturilor pentru 2025 realizată de Peter G. Peterson Foundation arată că Statele Unite datorează peste 20 de trilioane de dolari băncilor, fondurilor mutuale, guvernelor de stat și locale, Rezervei Federale, fondurilor de pensii și altor creditori. Aproximativ 2 trilioane de dolari sunt datorate Japoniei, Chinei și Regatului Unit, iar peste 6 trilioane de dolari merg către mai mult de 30 de alte țări. Din totalul datoriei naționale, peste 20 de trilioane reprezintă expuneri către instituții financiare, iar cel puțin 8 trilioane aparțin creditorilor externi.

Un episod de neplată ar lovi direct canalele prin care se finanțează state, fonduri și instituții financiare din afara SUA. Companiile românești cu portofolii internaționale sau cu linii de finanțare dependente de randamentele externe ar urma să se confrunte cu condiții de creditare mai dure și să își reevalueze expunerile pe termen lung. Experții estimează că o criză financiară declanșată de acest mecanism va dura până la un an, urmată de intrarea în incapacitate de plată. Baker Spring avertizează: „Spunem că, dacă lucrurile nu se schimbă, dacă ceva nu se schimbă, se va întâmpla.” Daniel Perrin, co-fondator al Debt Default Clock și șef al HSA Coalition, a punctat gravitatea situației: „Nu mai strigăm lupul.”