# Economiile transferate la revenirea în țară nu sunt venit nou. Ce obligații apar > Transferul economiilor proprii nu este venit nou. Pentru veniturile externe din 2026 supuse declarării, termenul este 25 mai 2027. Publicat: 19 noiembrie 2026, 09:09 · Actualizat: 19 noiembrie 2026, 09:09 · Autor: Crina Georgescu · Categorie: [Economie](https://cetateanul.ro/stiri/economie/index.html.md) · Pagina web: https://cetateanul.ro/economiile-transferate-la-revenirea-in-tara-nu-sunt-venit-nou/ · Publicație: Cetateanul.ro ![Ghișeu pentru rezidență fiscală](https://cetateanul.ro/wp-content/uploads/2026/11/rezidenta-fiscala-1024x683.jpg) **Persoanele revenite în România nu datorează impozit doar pentru mutarea economiilor între propriile conturi. Pentru banii câștigați ulterior din dobânzi, chirii sau investiții, obligațiile depind de rezidența fiscală, de categoria venitului și de convenția dintre state.** Articolele 59 și 130 din Codul fiscal leagă impozitarea de câștig și de situația fiscală a titularului. Data viramentului nu transformă economiile într-un venit nou, dar nici nu anulează obligațiile care ar fi existat pentru obținerea banilor. Sursa citată explică: „Serviciul de acces controlat Registru” ## Rezidența stabilește de când sunt analizate veniturile externe Primul pas este verificarea rezidenței fiscale anterioare și a obligațiilor rămase în țara de plecare. Contează statul respectiv, momentul plecării, veniturile și bunurile păstrate acolo. În România, Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) examinează domiciliul, existența unei locuințe permanente și locul de care sunt legate familia și interesele economice. Un alt criteriu este depășirea unei șederi totale de 183 de zile într-un interval de 12 luni consecutive. Virarea banilor într-un cont românesc nu determină rezidența. Când rezidența rezultă din declararea mutării centrului vieții în România, obligația fiscală pentru veniturile din orice sursă pornește din prima zi a mutării declarate. Dacă se aplică în schimb criteriul duratei șederii, efectul începe la sosire, nu la depunerea chestionarului. Exemplul unei persoane sosite pe 1 ianuarie 2026 arată diferența dintre aceste momente. Pentru o ședere neîntreruptă, a 183-a zi cade pe 2 iulie. Dacă persoana depășește pragul și acesta este criteriul aplicabil, termenul chestionarului se raportează la ziua din iulie, însă veniturile analizate fiscal pot fi cele obținute încă de la sosire. ## Chestionarul de sosire are un termen separat de declarația veniturilor Cei care depășesc 183 de zile de ședere au cel mult 30 de zile de la împlinirea pragului pentru a depune formularul Z015. Instrucțiunile oficiale iau în calcul atât șederea continuă, cât și perioadele adunate în orice interval de 12 luni consecutive încheiat în anul calendaristic vizat. Chestionarul nu se predă la frontieră. Transmiterea se poate face prin Spațiul Privat Virtual, iar fiscul analizează documentele și comunică notificarea în 30 de zile după depunere. Pentru stabilirea rezidenței sunt necesare documentul de identitate și, când situația o cere, actele de ședere românești. Certificatul fiscal de rezidență eliberat de celălalt stat, dacă există, trebuie prezentat împreună cu o traducere autorizată. Z017 are altă destinație: plecarea din România, nu întoarcerea. Îl depun persoanele rezidente și nerezidenții care au avut obligația chestionarului de sosire, atunci când pleacă pentru șederi externe ce însumează peste 183 de zile în 12 luni consecutive. Pentru cei obligați, depunerea se face cu 30 de zile înaintea plecării. ## Documentele trebuie să lege câștigul de transferul bancar Banca poate solicita explicații privind originea sumei chiar și atunci când titularul mută bani între conturile sale. Actele păstrate trebuie să arate cum au fost câștigați banii, încasarea în contul extern și transferul către România. În funcție de proveniență, sunt utile următoarele documente: - Contractele de muncă, împreună cu fluturașii salariali ori adeverințele care atestă venitul. - Declarațiile fiscale depuse în celălalt stat, deciziile de impunere și documentele care dovedesc achitarea impozitului. - Extrasele bancare ale contului extern și ordinele prin care banii au fost transferați. - Contractele aferente vânzărilor sau documentele de moștenire ori donație, dacă acestea explică suma. Un împrumut real sau o donație reală poate reprezenta o sursă neimpozabilă. Trecerea cuvântului cadou în explicația plății nu dovedește însă, singură, natura banilor. Cota de 70% se aplică bazei impozabile ajustate atunci când fiscul stabilește existența unui venit cu sursă neidentificată. Economiile pentru care proveniența este demonstrată nu sunt taxate astfel doar fiindcă ajung în țară. Sursa citată precizează: „Cerere de eliberare a unei adeverințe de venit” ## Veniturile noi se declară după categoria lor Pentru veniturile externe supuse declarării în România se completează formularul 212, Declarația unică. Raportarea se face distinct pentru fiecare stat și fiecare sursă de venit, iar impozitul privește câștigul impozabil, nu totalul economiilor virate. Termenul general cade pe 25 mai în anul următor obținerii venitului. Pentru câștigurile din 2026, scadența declarării este 25 mai 2027, conform regulilor cunoscute la 16 noiembrie 2026. Formularul poate fi transmis electronic, prin Spațiul Privat Virtual sau serviciul de depunere online. Există și varianta pe hârtie, depusă la registratura fiscală ori expediată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Tratamentul diferă în funcție de banii încasați: - Dobânzi: impozitul este de 10% asupra venitului impozabil, dacă dreptul de impunere revine României. - Dividende distribuite începând din 2026: cota este de 16%, tot cu condiția ca România să aibă dreptul de impunere. - Chirii: se aplică regulile categoriei și prevederile convenției cu statul din care provine venitul. - Câștiguri din investiții: calculul depinde de tipul câștigului și de convenția fiscală relevantă. - Activități independente: se urmează regulile acestei categorii, cu posibilitatea unei obligații suplimentare pentru pensie. - Pensii: tratamentul rezultă din regulile pentru pensii și din convenția aplicabilă. Păstrarea unei case în alt stat nu generează, prin ea însăși, impozit românesc pe venit. Închirierea sau vânzarea se examinează separat. Taxele de proprietate și obligațiile aferente vânzării trebuie verificate și în țara unde se află imobilul. ## Contribuțiile se calculează la bazele aplicabile, nu la economii Veniturile relevante pentru contribuția de sănătate se cumulează pentru încadrarea la pragurile de 6, 12 sau 24 de salarii minime. Contribuția reprezintă 10% din baza anuală corespunzătoare pragului, nu o reținere automată din întreaga sumă economisită. Pentru activități independente și drepturi de proprietate intelectuală, obligația contribuției la pensie poate apărea când venitul net cumulat atinge cel puțin 12 salarii minime. Cota este de 25% asupra bazei alese, care nu poate coborî sub acest prag. Un calcul orientativ, folosind exclusiv reperele pentru veniturile din 2025, pornește de la o dobândă externă impozabilă de 25.000 de lei. Exemplul presupune că nu s-a achitat impozit în celălalt stat și că persoana nu are alte venituri relevante. Impozitul rezultat este de 2.500 de lei. În acel an, pragul corespunzător celor 6 salarii minime era de 24.300 de lei. Această bază conducea la o contribuție de sănătate de 2.430 de lei, astfel încât totalul exemplului ajungea la 4.930 de lei. Valorile pragurilor din 2025 nu se transferă automat asupra veniturilor obținute în 2026. ## Impozitul achitat peste hotare poate reduce plata din România Convenția fiscală se verifică pentru statul din care vine venitul și pentru categoria acestuia. Dacă permite creditul fiscal, adică scăderea impozitului extern din cel românesc, calculul se face separat pe țări și tipuri de venit. Reducerea este limitată la impozitul datorat în România pentru același câștig. La o dobândă impozabilă de 1.000 de lei, aplicarea cotei românești de 10% înseamnă 100 de lei. Dacă în străinătate au fost achitați 40 de lei și convenția permite deducerea, plata rămasă aici este de 60 de lei. Dacă impozitul extern a fost de 120 de lei, România admite în acest exemplu scăderea a cel mult 100 de lei. Obligația românească ajunge la zero, iar cei 20 de lei rămași nu reduc impozitul aferent unui alt venit. O altă variantă prevăzută de convenție poate fi scutirea în România, însoțită de declarare și de documentele justificative cerute. Pentru exprimarea în lei a veniturilor în valută se utilizează cursul anual mediu al Băncii Naționale a României. Sursa citată adaugă: „din Normele metodologice, de către persoanele impozabile care, după înregistrarea în scopuri de TVA conform art. 316 alin. (12) din Codul fiscal, emit facturi de corecție pentru livrările de bunuri/prestările de servicii taxabile efectuate în perioada în care au avut codul de înregistrare în scopuri de TVA anulat, pentru care nu au colectat TVA, dar au emis facturi în acea perioadă; - potrivit pct. 5 1 alin. (2) lit. d) din titlul I” Salariul încasat de la un angajator străin pentru activitatea desfășurată efectiv peste hotare rămâne în afara impozitării și declarării în România. Dacă munca are loc fizic aici ori plata este făcută de un angajator român sau de un sediu permanent din România, situația se analizează separat. ## Numerarul și obligațiile din țara de plecare se verifică separat La trecerea frontierei externe a Uniunii Europene, în oricare dintre sensuri, fiecare persoană trebuie să declare în scris la vamă numerarul al cărui echivalent atinge cel puțin 10.000 de euro. Această regulă nu se referă la transferurile prin bancă. În țara părăsită trebuie verificate ultima declarație fiscală, impozitele pentru bunurile păstrate și tratamentul veniturilor care vor continua să fie încasate de acolo. Unele state prevăd o taxă de ieșire pentru active precum acțiunile. Aplicarea și calculul depind de țară, de active și de situația titularului, nu doar de mutarea în România. ## O verificare fiscală aduce termene pentru acte și contestație În cazul unui aviz de verificare, fiscul poate solicita documentele justificative și declarația de patrimoniu și venituri. Pentru documente, termenul este de maximum 60 de zile de la aviz; o cerere justificată poate permite o singură prelungire, cu încă 30 de zile. Instrucțiunile declarației de patrimoniu disting momentul solicitării. Dacă aceasta vine împreună cu avizul, depunerea se face în cel mult 60 de zile de la comunicarea lui. Dacă este cerută în timpul verificării, termenul este de 15 zile de la comunicarea solicitării. O decizie de impunere poate fi contestată în 45 de zile după comunicare. Contestația se depune la organul fiscal emitent.