# Statul ar putea prelua firme strategice fără cumpărători în contul datoriilor, cu plata diferenței de valoare

> Fiecare preluare ar necesita o fișă financiară cu prețul, datoriile compensate și costul conservării activului pentru 12 luni, potrivit proiectului.

Publicat: 9 octombrie 2026, 00:22 · Actualizat: 9 octombrie 2026, 00:22 · Autor: Teodora Mihailescu · Categorie: [Economie](https://cetateanul.ro/stiri/economie/index.html.md) · Pagina web: https://cetateanul.ro/statul-ar-putea-prelua-firme-strategice-fara-cumparatori-in-contul/ · Publicație: Cetateanul.ro

![Rolă de oțel a unei companii strategice](https://cetateanul.ro/wp-content/uploads/2026/10/companii-strategice-1024x683.jpg)

**Statul ar putea folosi datoriile pe care le are de recuperat pentru a cumpăra societăți și active declarate de interes strategic, potrivit unui proiect legislativ. Dacă bunurile preluate valorează mai mult decât creanțele, adică sumele datorate statului, diferența ar fi plătită din bani publici.**

Inițiativa îi aparține deputatului PSD Marian Neacșu, fost vicepremier în guvernele Ciolacu și [Bolojan](https://cetateanul.ro/planul-psd-pentru-preluarea-puterii-soarta-guvernului-bolojan-se-joaca-la-10-voturi/), potrivit [Profit.ro](https://www.profit.ro/perspective/schimbari-legislative-pentru-firme/ultima-ora-este-pregatita-achizitionarea-de-catre-stat-a-unor-companii-strategice-aflate-in-dificultate-precum-in-insolventa-si-fara-cumparatori-inclusiv-in-schimbul-unor-creante-22810922). Fiecare achiziție, majorare de capital sau finanțare ar necesita o hotărâre a Guvernului și o fișă financiară cu valoarea operațiunii și cheltuielile aferente.

## Preluarea ar depinde de lipsa unei alternative de piață

Pentru cumpărarea unei societăți sau a unui activ strategic, proiectul cere îndeplinirea simultană a patru condiții:

- Existența unui risc actual de întrerupere a activității sau de pierdere a activului.
- Absența unei alternative de piață.
- Un cost proporțional cu efectele pe care intervenția le-ar evita.
- Existența unei perspective de operare sau de valorificare a bunurilor preluate.

Compensarea ar permite stingerea creanțelor prin transferul activelor către stat. Când valoarea acestora depășește datoria, operațiunea ar fi o vânzare cu plata parțială prin compensare. Pentru partea rămasă, statul ar plăti în calitate de cumpărător, explică inițiatorul.

Fișa financiară ar trebui să cuprindă valoarea activului sau a participațiilor, stabilită prin evaluare, cuantumul creanțelor stinse și diferența de preț achitată. Ar include și costul estimat al conservării pentru 12 luni, cheltuielile de operare pe perioada preconizată de deținere și sursele de finanțare.

Motivarea susține că proiectul, prin el însuși, nu generează cheltuieli bugetare. Aprobarea banilor pentru fiecare operațiune ar reveni [Guvernului](https://cetateanul.ro/psd-guvernul-fura-averile-statului-scandal-in-coalitie/), pe baza acestei fișe.

## Guvernul ar decide care firme și active sunt strategice

Încadrarea într-un sector vizat nu ar fi suficientă pentru declararea interesului strategic. Proiectul cere ca întreruperea sau perturbarea activității să afecteze ori să poată afecta securitatea economică, energetică, alimentară sau socială, infrastructurile critice, capacitățile industriale de apărare, aprovizionarea cu materii prime critice ori lanțurile de aprovizionare.

Aceste efecte ar trebui, cumulativ, să producă un dezechilibru la nivelul economiei naționale. Proiectul definește acest criteriu prin praguri cantitative diferite de la un domeniu la altul: ponderea în producția sau capacitatea națională, numărul salariaților, numărul utilizatorilor afectați și valoarea activului.

Sunt prevăzute 11 domenii strategice:

- Industria extractivă, pentru producția de materii prime critice în sensul Regulamentului european 2024/1252 și exploatarea altor resurse minerale neenergetice.
- Industria prelucrătoare, pentru producția de oțel, aluminiu, ciment și produse chimice.
- Industria națională de apărare, în sensul Legii nr. 232/2016, cu modificările și completările ulterioare.
- Tehnologia informației și comunicațiilor, pentru securitate cibernetică, tehnologii avansate, inteligență artificială și infrastructura de comunicații electronice.
- Industria maritimă și portuară, pentru construcția și repararea navelor și pentru infrastructura portuară.
- Industria aeronautică, pentru producția, testarea și întreținerea aeronavelor.
- Transportul energiei electrice, gazelor naturale, țițeiului și combustibililor, inclusiv infrastructura aferentă de stocare și înmagazinare.
- Producția, distribuția, furnizarea și stocarea energiei electrice, energiei termice, gazelor naturale, țițeiului și derivatelor acestuia.
- Sectorul farmaceutic, pentru cercetarea, dezvoltarea, producția, distribuția și furnizarea medicamentelor, dispozitivelor medicale și substanțelor active.
- Infrastructura de transport de interes național.
- Industria alimentară, pentru producția, prelucrarea și distribuția alimentelor.

Declararea interesului strategic s-ar face prin hotărâre a Guvernului, după o analiză prealabilă cu elemente obligatorii. Aceeași hotărâre ar desemna un singur minister coordonator, titular al drepturilor și obligațiilor prevăzute de lege.

Lista societăților și activelor vizate ar fi publicată pe site-ul ministerului și, în formă consolidată, de Secretariatul General al Guvernului. Persoanele interesate ar putea verifica astfel dacă o participație sau un activ intră sub aceste reguli și cărui minister trebuie să îi trimită notificarea.

## Vânzătorul ar păstra prețul și condițiile ofertei primite

Proiectul introduce prioritatea statului la cumpărare. Reglementează titularul acestui drept, bunurile vizate, notificarea informativă la decizia de înstrăinare, conținutul notificării ofertei, termenele de exercitare și de acceptare, auditul prealabil și sancțiunea.

Sunt prevăzute proceduri pentru societățile cu acțiuni admise la tranzacționare și pentru vânzările desfășurate în cadrul procedurilor judiciare. Mecanismul include elementele din articolul 1730 al Codului civil privind prioritatea la cumpărare, oferta și termenele aferente.

În justificarea restrângerii dreptului proprietarului de a vinde bunul, inițiatorul invocă securitatea națională și ordinea publică economică. Susține că măsura ar fi proporțională și nediscriminatorie, limitată la societăți și active nominalizate de Guvern și la termene obligatorii scurte. Vânzarea s-ar face la prețul și în condițiile ofertei primite de vânzător.

Modelul invocat este Legea nr. 17/2014, privind vânzarea terenurilor agricole din extravilan.

Ar fi exceptate moștenirile legale sau testamentare și liberalitățile, adică transferurile cu titlu gratuit, între soți, rude și afini până la gradul al patrulea inclusiv. Excepțiile acoperă și reorganizările în același grup fără modificarea controlului final, constituirea garanțiilor reale și tranzacțiile pe o piață reglementată.

## O societate controlată de stat ar asigura funcționarea

Activele ar intra, ca regulă, în proprietatea privată a statului. Trecerea în proprietatea publică ar fi excepția, justificată prin uz sau interes public și decisă prin hotărâre a Guvernului.

Inițiatorul propune astfel soluția inversă celei din articolul 2 alineatele (1) și (2) ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 60/2019. Potrivit argumentației sale, proprietatea publică drept regulă ar împiedica valorificarea ulterioară și ar contrazice intervenția în condiții de piață.

Administratorul ar fi desemnat chiar prin hotărârea de declarare a interesului strategic, pentru ca bunul să aibă permanent un responsabil. Statul ar dobândi activul, iar operarea ar reveni unei societăți deținute integral sau controlate de stat, căreia bunul i-ar fi adus ca aport la capital.

„Separarea este necesară întrucât o instituție publică nu poate prelua, contracta și remunera personal industrial, fiind ținută de numărul maxim de posturi aprobat, de sistemul de salarizare din sectorul bugetar și de regimul achizițiilor publice, regimuri incompatibile cu operarea continuă a unei capacități de producfie”, se arată în proiect.

Măsurile temporare dispuse de ministerul coordonator ar fi finanțate din bugetul acestuia, în limita creditelor bugetare aprobate și a sumelor stabilite de Guvern.

Societatea de administrare s-ar putea finanța prin majorări de capital și împrumuturi contractate în condițiile legii. Fiecare operațiune ar trebui fundamentată pe testul investitorului privat prudent, adică evaluarea comportamentului unui investitor privat în condiții comparabile, și aprobată pe baza fișei financiare.

## Statul ar putea avansa și banii pentru remedierea problemelor de mediu

La preluare, un bilanț de mediu ar delimita obligațiile aferente perioadei anterioare, care ar rămâne în sarcina societății. Dacă aceasta nu execută măsurile de remediere, statul ar suporta lucrările, cu drept de regres, adică dreptul de a recupera ulterior cheltuiala de la societate.

Costul ar fi evidențiat în fișa financiară. Estimarea cheltuielilor de remediere ar fi obligatorie încă din analiza prealabilă, astfel încât decizia de cumpărare să țină seama și de această expunere.

Potrivit motivării, măsurile ar trebui aplicate cu respectarea normelor europene privind concurența, ajutorul de stat și libera circulație a capitalurilor.

## Proiectul răspunde riscului de pierdere a capacităților de producție

În argumentarea inițiativei, Marian Neacșu susține că statul are nevoie de un cadru juridic unitar care să îi permită: „să intervină patrimonial, în condiții de piață, pentru menținerea în funcțiune a capacităților economice și industriale cu relevanță sistemică pentru economia național ă, precum și pentru valorificarea ulterioară a acestora”.

Motivarea invocă operatori industriali și energetici aflați în proceduri de prevenire a insolvenței sau de insolvență. Vânzările activelor eșuează ori se prelungesc, creanțele statului sunt importante, dar insuficiente pentru dobândirea bunurilor, iar degradarea acestora poate duce la pierderea ireversibilă a capacității de producție.

Legislația existentă reglementează identificarea entităților esențiale, desemnarea și protecția infrastructurilor critice și examinarea investițiilor străine directe. Referitor la aceste instrumente, motivarea proiectului precizează: „Niciunul dintre ele nu reglementează intervenția patrimonială a statului, dobândirea de participații sau active, conservarea și operarea acestora, respectiv valorificarea lor ulterioară. Prezentul proiect acoperă exclusiv acest al treilea palier”.

Două exemple indicate de Profit.ro sunt Șantierul Naval Mangalia și combinatul siderurgic Liberty Galați. La șantier, statul deține 51% din acțiuni, iar grupul olandez Damen are 49%. După patru licitații fără cumpărători interesați, a cincea este anunțată pentru 9 octombrie 2026, la un preț de pornire de 138 de milioane de euro.

Liberty Galați este în proprietate privată, fără statul român printre acționari. Statul este însă cel mai mare creditor indirect: finanțările acordate depășesc 290 de milioane de euro, iar totalul de recuperat trece de 400 de milioane de euro.

Vânzarea combinatului prin negociere directă a fost blocată după ce principalii creditori, ANAF și Exim Banca Românească, nu au votat planul administratorilor concordatari.

Inițiatorul afirmă că au fost consultate ministerele de resort, autoritățile care gestionează domeniile strategice și organizațiile patronale și sindicale reprezentative. Potrivit Profit.ro, motivarea menționează avize necesare de la CSAT, Consiliul Concurenței și ASF, dar acestea nu au fost publicate.

## Revânzarea ar rămâne la decizia Guvernului

Participațiile și activele dobândite ar putea fi vândute prin procedură competitivă, în baza unei hotărâri a Guvernului. Prețul de pornire ar fi stabilit printr-un raport de evaluare.

„Legea nu instituie o obligație de valorificare și nu stabilește termene: statul își păstrează libertatea de a decide momentul și oportunitatea, în funcție de interesul strategic care a determinat dobândirea”, precizează inițiativa legislativă.

Veniturile din exploatarea sau administrarea bunului de către minister ori instituția publică desemnată, precum și încasările din vânzarea participațiilor și activelor, ar merge la bugetul de stat.

Dacă activul ar fi adus ca aport la capitalul societății de administrare, veniturile din exploatare ar aparține societății, iar statul și-ar exercita drepturile ca acționar. Dacă bunul i-ar fi transmis cu alt titlu, societatea ar datora o redevență stabilită prin evaluare.