Ancheta procurorilor DIICOT din județul Bihor descrie un mecanism folosit pentru a evita depistarea la controale: persoane vârstnice și alte persoane vulnerabile erau mutate dintr-un imobil în altul, toate neautorizate, imediat ce administratorii aflau că urmează o verificare. În momentul în care echipele de control ajungeau la adresele vizate, clădirile erau goale.
Datele din dosar indică 17 imobile administrate ilegal în județul Bihor, peste 400 de persoane care ar fi fost sechestrate, 409 persoane relocate de urgență în 19 județe, un prejudiciu de 13 milioane de lei și 401 decese. Dincolo de dimensiunea penală, cifrele arată că un sistem care a funcționat fără autorizație timp de peste 20 de ani a rămas în zona sancțiunilor administrative, deși era vorba despre sute de oameni aflați în dependență totală de cei care îi aveau în grijă.
Potrivit informațiilor apărute până acum, persoanele erau transferate în locații fără condiții minime de trai și fără documente. Efectul acestor mutări repetate era dublu: controalele nu găseau beneficiarii la adresele verificate, iar oamenii rămâneau în afara unei evidențe clare, deși tocmai această categorie ar fi trebuit supravegheată și protejată cel mai strict. În acest context, dosarul ridică o întrebare mai largă decât cazul Viorel Pașca: cum a putut funcționa o astfel de rețea mai bine de două decenii, în timp ce reacția statului s-a limitat la amenzi administrative.
Viorel Pașca, conducătorul Asociației Dumbrava DPG, este cercetat pentru constituirea unui grup infracțional organizat și trafic de persoane. Procurorii susțin că în imobilele investigate ajungeau persoane vulnerabile inclusiv prin instituții publice, fără îngrijirile necesare. Așa cum arată Jurnalulnational, mutarea persoanelor între imobile era folosită tocmai pentru a evita consecințele controalelor, iar atunci când verificările se încheiau fără persoane găsite la fața locului, activitatea putea continua.
Amploarea cazului schimbă semnificativ perspectiva asupra anchetei. Este vorba despre peste 400 de persoane din 17 imobile, iar cifra de 401 decese mută discuția dincolo de simpla întrebare privind încălcarea unor reguli. În același timp, relocarea de urgență a 409 persoane în 19 județe arată presiunea transferată asupra sistemului public după intervenția DIICOT. Pentru rude, efectul imediat este incertitudinea legată de locul unde au fost transferați cei apropiați și de continuitatea îngrijirii.
Ancheta a mai scos la iveală condiții inumane și un prejudiciu de 13 milioane de lei. Raportat la amenzile administrative aplicate anterior, acest prejudiciu sugerează o activitate desfășurată pe termen lung, cu resurse și volum semnificative, nu o abatere punctuală. Deocamdată, datele disponibile indică un eșec al supravegherii și reglementării centrelor de îngrijire, însă nu arată încă ce funcționari sau instituții au permis, prin inacțiune sau controale ineficiente, funcționarea acestui sistem timp de peste 20 de ani. Nici eventuale schimbări legislative sau procedurale nu au fost anunțate în acest stadiu al anchetei.
Un fapt este însă deja clar în dosar: schema bazată pe mutarea oamenilor între imobile neautorizate a făcut ca verificările să rămână fără efect real. Când persoanele dispăreau de la adresa controlată, sancțiunea nu oprea fenomenul, ci doar îl împingea mai departe. Următorul pas concret rămâne evoluția anchetei penale deschise de DIICOT, după perchezițiile în urma cărora 409 persoane au fost scoase din aceste imobile și relocate de urgență în 19 județe.