Expunerea la aer poluat are un impact direct asupra sănătății cerebrale, mai ales în cazul femeilor la vârsta a treia, arată un nou studiu. Cercetarea leagă particulele fine din atmosferă de subțierea unor regiuni din creier esențiale pentru memorie, exact zonele care sunt afectate frecvent de boala Alzheimer.
Pentru o femeie cu vârsta medie de 78 de ani, fiecare microgram suplimentar pe metru cub de pulberi fine în suspensie (PM2.5) a fost asociat cu o reducere a grosimii corticale comparabilă cu aproximativ 13 luni de îmbătrânire naturală. În cazul dioxidului de azot (NO2), un alt poluant comun, fiecare parte pe miliard în plus a fost legată de o diferență similară cu trei luni de îmbătrânire.
Aceste concluzii aparțin unui studiu publicat în revista NeuroToxicology, care a analizat scanări cerebrale și estimări ale poluării aerului la adresele de reședință a 1.484 de adulți. Niciunul dintre participanți nu avea demență sau istoric de accident vascular cerebral. Cercetătorii au folosit două grupuri independente: 1.097 de femei din studiul „Women’s Health Initiative Memory Study” și 387 de bărbați, cu o vârstă medie mai mică, de 62 de ani, din „Vietnam Era Twin Study of Aging”.
În cazul bărbaților mai tineri, cercetătorii au observat un model diferit și neașteptat. O expunere mai mare la poluare a fost asociată, în cazul lor, cu un cortex mai gros în aceleași regiuni vulnerabile la Alzheimer. Această legătură dintre particulele PM2.5 și îngroșarea corticală a scăzut treptat între 55 și 64 de ani, devenind negativă după vârsta de 65 de ani.
Lauren Salminen, autoarea principală a studiului și profesor asistent de cercetare în neurologie, a explicat aceste diferențe. „Poluarea aerului nu a corespuns unui model uniform de structură cerebrală la toți participanții. Constatările contrastante sugerează că răspunsul creierului la poluare se poate schimba pe parcursul procesului de îmbătrânire”, a declarat aceasta. Urmărirea pe termen lung a participanților va fi esențială pentru a determina ce înseamnă aceste modele pentru riscul de Alzheimer.
Cercetătorii au formulat și o ipoteză pentru a explica de ce creierul reacționează diferit la poluare în funcție de vârstă, conform Lyla. „Descoperirile noastre ridică posibilitatea ca modificările cerebrale legate de poluare să nu fie liniare. Un cortex mai gros la un moment dat în viață ar putea reprezenta un răspuns biologic precoce, în timp ce subțierea mai târziu în viață ar putea reflecta daune acumulate”, a adăugat Lauren Salminen. Această ipoteză urmează să fie testată în studii viitoare.
Impactul acestor descoperiri este subliniat de Arthur W. Toga, director la Stevens INI. „Poluarea aerului este un factor de risc larg răspândit și potențial modificabil care afectează oamenii din întreaga comunitate. Imagistica cerebrală avansată ne oferă o modalitate puternică de a investiga modul în care aceste expuneri pot influența creierul cu mult înainte de apariția simptomelor de demență”, a precizat acesta. Potrivit lui Toga, înțelegerea modului în care evoluează aceste modificări ar putea contribui la crearea unor strategii mai eficiente pentru protejarea sănătății creierului.
