Discriminarea în sistemul de sănătate din Europa: diferențe semnificative între femei și bărbați

Discriminarea în sistemul de sănătate din Europa: diferențe semnificative între femei și bărbați

Un raport recent al Institutului European pentru Egalitatea de Gen (EIGE) subliniază persistența percepției discriminării în domeniul sănătății, România fiind listată printre țările cu un regres considerabil în ceea ce privește egalitatea de gen. Multe femei din Uniunea Europeană simt că bărbații beneficiază de un tratament preferențial atunci când accesează servicii medicale. Conform studiului, una din patru femei din UE împărtășește această opinie.

Egalitatea de gen în sănătate în România a avut de suferit în ultimii ani. Sistemul medical românesc se confruntă cu provocări care afectează accesul echitabil la îngrijiri medicale.

De ce multe femei simt că nu primesc atenția cuvenită

Analiza EIGE a evidențiat cum genul influențează accesul și experiența pacienților în sistemul de sănătate. Deși femeile se prezintă mai des la medic decât bărbații, mulți dintre ele consideră că problemele lor de sănătate nu primesc atenția necesară. Blandine Mollard, cercetătoare la EIGE, afirmă că „multe femei simt că sănătatea lor este ignorată, iar discriminarea de gen este frecvent întâlnită atunci când caută asistență medicală”.

Raportul arată că 22% dintre femeile din UE consideră că bărbații beneficiază de un tratament superior din partea personalului medical. Această percepție este și mai pronunțată în rândul tinerelor, unde 28% dintre adolescentele cu vârste între 15 și 24 de ani cred că bărbații primesc un tratament preferențial, în timp ce doar 16% dintre băieți au aceeași părere.

Realități diferite în Europa

Diferențele în percepția tratamentului sunt vizibile și în alte țări europene. În Suedia, 46% dintre femei și 30% dintre bărbați cred că bărbații sunt favorizați. Germania și Croația se alătură acestui trend, în timp ce în Malta, aproape 85% dintre respondenți consideră că nu există diferențe semnificative în îngrijirea medicală acordată femeilor și bărbaților.

România și pașii înapoi în ceea ce privește egalitatea

Sistemul de sănătate din România, deși are un scor relativ bun în ceea ce privește egalitatea, a înregistrat avansuri lente după 2020. România, alături de Malta și Croația, se află pe lista țărilor cu cele mai mari scăderi ale indicelui egalității de gen în sănătate. Aceste regresiuni reflectă probleme structurale și inegalități persistente în accesul la servicii medicale.

COVID-19, crizele climatice și conflictul din Ucraina au amplificat vulnerabilitățile sistemului de sănătate și au afectat accesul, mai ales pentru femeile din grupuri dezavantajate. De asemenea, lipsa de resurse afectează în special comunitățile rurale.

Chiar dacă femeile din Europa trăiesc în medie mai mult decât bărbații, aceștia se confruntă cu probleme de sănătate mintală și afecțiuni cronice, subliniind nevoia de politici de sănătate adaptate nevoilor de gen.

Prejudecățile din sistem și efectele lor nevăzute

EIGE subliniază că stereotipurile pot conduce la diagnostice greșite și evaluări dezechilibrate. Femeile afectate pot evita să mai solicite ajutor medical, agravându-și astfel starea de sănătate. Experiențele negative cu sistemul medical pot afecta încrederea pacienților și accesul la servicii de calitate.

Specialiștii recomandă formarea personalului medical pentru a preveni prejudecățile inconștiente și a asigura un tratament echitabil. Colegiul Medicilor și alte instituții ar trebui să intensifice eforturile pentru promovarea egalității în sănătate.

Ce urmează și ce poate fi schimbat

Majoritatea țărilor europene au scoruri de peste 80 din 100 în privința egalității de gen în sănătate, însă media Uniunii Europene nu a avansat din 2015. Crizele recente au amplificat presiunea asupra sistemelor medicale, menținând diferențele de gen.

Experții subliniază importanța pregătirii personalului medical pentru a identifica și combate prejudecățile. Îmbunătățirea accesului la servicii medicale pentru grupurile vulnerabile și monitorizarea constantă a acestor diferențe pot contribui la reducerea inegalităților. Politicile publice ar trebui să se concentreze pe eliminarea barierelor din sistemul de sănătate, asigurând astfel o sănătate publică inclusivă.

În cazul României și altor țări care au suferit regres, drumul către egalitate în sănătate necesită eforturi concertate și măsuri adaptate la realitățile locale. Implicarea autorităților și instituțiilor din domeniul sănătății va fi crucială pentru a transforma accesul echitabil la servicii medicale într-o realitate palpabilă pentru toți cetățenii.