Oboseala care nu trece, palpitațiile, tulburările digestive sau un ciclu menstrual dereglat nu apar întotdeauna fără explicație. În unele cazuri, corpul reacționează la stres relațional prelungit, iar efectele nu se opresc la nivel emoțional, ci se văd în simptome fizice clare.
Becca Scott a trecut prin această experiență. Timp de 18 luni, ea a avut diagnosticul de sindrom al oboselii cronice, iar starea ei s-a ameliorat după ce a ieșit dintr-o căsnicie tensionată și denigrantă. „Îmi amintesc doar palpitațiile cardiace. Picioarele îmi erau grele, de parcă alergasem neîncetat.” Pentru multe femei, identificarea unei relații stresante este complicată, mai ales când aceasta durează de mult timp și ajunge să pară ceva obișnuit. Becca Scott a spus: „Am avut copii și am fost împreună mult timp. Spui «asta e», pentru că nu știi altfel. Crezi că asta este iubirea.”
Potrivit Muriel Wallace-Scott, nutriționistă de clinică autoimună și practicantă de medicină funcțională, multe femei cu oboseală cronică rămân blocate într-o stare de alertă continuă. „Când vă aflați sub stres, putem rămâne blocate într-o stare de luptă sau fugă.” Ea explică și ce se întâmplă în organism: „Ceea ce se întâmplă atunci este că prioritatea corpului nostru este să supraviețuiască, nu să prospere. Nu se concentrează pe hormoni, pe un ciclu menstrual sănătos, pe o bună funcție tiroidiană sau pe digerarea ultimei mese. Își trimite toate resursele și energia disponibile către extremități și mușchi, astfel încât să puteți fugi cât mai repede.”
Consecințele sunt concrete: corpul nu mai dispune de resurse pentru echilibru, iar acest lucru poate duce la epuizare persistentă, digestie dificilă, dereglări hormonale și senzația că ești mereu în gardă. Datele prezentate de Lyla arată și o legătură importantă cu bolile autoimune. Becca Scott a avut boala Crohn încă din copilărie, într-un mediu familial conflictual, iar ulterior a fost diagnosticată și cu tiroidită Hashimoto. În cazul ei, ambele afecțiuni au fost agravate de tensiunea din relația romantică.
Datele citate arată că persoanele care au trecut prin stres sever sau traume sunt cu 36% mai predispuse să dezvolte boli autoimune precum artrita reumatoidă, Lupus, Psoriazis, Hashimoto și boala Crohn. Muriel Wallace-Scott descrie mecanismul astfel: „Sistemul imunitar funcționează foarte strâns cu sistemul nostru nervos. Când vă aflați într-o stare de hipervigilență, sistemul dumneavoastră imunitar are tendința de a suprareacționa și la amenințări foarte mici. Așadar, răspunsul dumneavoastră inflamator (modul în care celulele imunitare lucrează în echipă) nu mai funcționează bine, ceea ce poate duce la boli autoimune precum Lupus sau Crohn.”
După ieșirea din relația dificilă, Becca Scott a observat o schimbare bruscă. „Mi-a revenit fața. Dintr-odată mi-am recăpătat puterea. A fost ca un bec care s-a aprins.” Muriel Wallace-Scott numește acest tip de context o problemă de „cauză de menținere”: „În homeopatie o numim o cauză de menținere. Dacă cineva locuiește cu sau este constant înconjurat de oameni care îl fac să se simtă groaznic, nu va avea niciodată multă încredere, vitalitate sau bucurie. Va fi cronic stresat și asta îi va afecta sănătatea.”
Printre semnalele care ar trebui observate se numără oboseala fără explicație prin program, palpitațiile, imposibilitatea de a vă relaxa chiar și acasă, problemele digestive, inflamația și senzația că organismul nu mai face față. „Casa dumneavoastră, relațiile dumneavoastră, ar trebui să fie locul sigur unde vă puteți deconecta, recupera și reseta. Când oamenii nu se pot odihni și digera, acest lucru își lasă amprenta.” Un studiu din 2010 a constatat că relațiile proaste cresc riscul de deces cu 50%, echivalentul fumatului a 15 țigări pe zi.
Tot Muriel Wallace-Scott explică și de ce ieșirea dintr-o astfel de relație este adesea atât de grea: „Este vorba despre evaluarea cât de mult acea relație, acea toxicitate, acel stres afectează sănătatea lor, pentru că este o situație de tipul oului și găinii. Dacă un individ se simte inflamat, obosit și afectat, se va simți blocat și mai dependent de partenerul său. Este vorba despre a încerca să facem persoana cât mai rezilientă și sănătoasă posibil, astfel încât să se simtă în măsură să înceapă să facă schimbări mai mari în viața ei.” La cel mai grav capăt al acestui fenomen, cifrele din Marea Britanie arată că numărul femeilor ucise de bărbați a fluctuat între 124 și 168 pe an, iar 62% dintre ele au fost ucise de un partener actual sau fost.
