O analiză făcută în 29 de țări, pe aproape 545.000 de cupluri, arată că relațiile în care femeia are venituri mai mari se destramă mai des. Diferența devine mult mai pronunțată după apariția copiilor. În familiile cu copii în care femeia câștigă mai mult decât partenerul, probabilitatea de separare este cu 49% mai mare față de familiile în care bărbatul este principalul susținător financiar. În cuplurile fără copii, diferența există, dar este de 23%.
Rezultatele arată că independența financiară a femeii nu este factorul care „strică” relația. Salariul mai mare scoate la vedere un dezechilibru deja prezent. Mai ales în familiile cu copii, tensiunile majore apar din munca invizibilă, din efortul domestic și din încărcătura mentală care rămân în principal în sarcina femeii.
Explicațiile legate de orgoliul masculin sau de valorile tradiționale au fost infirmate. Cercetătorii au observat rezultate similare în toate cele 29 de țări analizate de Lyla, indiferent de nivelul de acceptare a egalității de gen. Concluzia este că tensiunile apar atunci când responsabilitatea profesională și cea domestică se suprapun.
Gabriela Răileanu, psihoterapeut adlerian, a explicat de ce efectul apare mai ales după venirea copiilor. „Nu mă surprinde faptul că efectul apare mai ales în cuplurile care au copii. Copiii schimbă complet ecuația unei relații. Nu aduc doar mai multă iubire și bucurie. Aduc și mai multă muncă, responsabilitate, oboseală și stres. Iar această muncă este, de multe ori, invizibilă.”
Psihoterapeuta a detaliat că nu este vorba doar despre schimbatul scutecelor sau dusul copilului la grădiniță, ci despre cine observă că trebuie cumpărate haine noi, cine ține minte programarea la medic, cine organizează aniversarea, cine completează formularele pentru școală, cine își ia liber când copilul este bolnav și cine anticipează permanent nevoile familiei. „Această încărcătură mentală consumă enorm de multă energie”.
Potrivit Gabrielei Răileanu, aici se produce uzura în multe relații: nu în diferența de salariu în sine, ci în faptul că una dintre persoane rămâne și cu jobul, și cu agenda casei, și cu partea de anticipare permanentă care nu se vede, dar consumă. Ea spune că resentimentele apar din efortul nevăzut și neîmpărțit.
„Tocmai de aceea, unul dintre cei mai puternici predictori ai resentimentelor într-un cuplu este sentimentul că efortul tău nu este văzut și apreciat. Dacă femeia are și o carieră solicitantă, iar în același timp rămâne principalul manager al vieții de familie, apare ceea ce numim adesea «dubla povară»: responsabilitatea profesională și responsabilitatea domestică se suprapun. Nu salariul mai mare erodează relația. De foarte multe ori, salariul mai mare doar face vizibil un dezechilibru care exista deja. Problema nu este diferența de venit, ci dezechilibrul dintre ceea ce oferă fiecare și ceea ce simte că primește înapoi”.
Acest dezechilibru confirmă mecanismul din „sindromul soției care pleacă”: despărțirile inițiate de femei nu apar dintr-un impuls de moment, ci după perioade lungi de epuizare emoțională, resentimente adunate și senzația că un efort esențial rămâne nevăzut. În România, spune psihoterapeuta, multe cupluri trăiesc între două modele de familie: unul egalitar, dorit la nivel conștient, și unul vechi, care reapare în perioadele de stres, oboseală sau după venirea copiilor. De aici apar și conflictele despre ce înseamnă, de fapt, „un partener bun”.
Gabriela Răileanu avertizează că succesul profesional al femeii nu ar trebui tratat ca un risc pentru relație. „Mi-aș dori să nu alimentăm ideea că succesul profesional al femeii este un risc pentru relație. Din contră. Cred că este mai util să ne uităm la modul în care definim parteneriatul. O relație sănătoasă nu înseamnă că ambii parteneri câștigă la fel. Înseamnă că ambii simt că sunt în aceeași echipă.”
În același registru, ea explică și cum apar tensiunile în jurul banilor. „În psihoterapie spunem adesea că relațiile nu se destramă pentru că oamenii sunt diferiți, ci pentru că diferențele nu mai sunt negociate. Același lucru este valabil și în cazul banilor. Diferențele de venit nu sunt, în sine, periculoase. Periculos este momentul în care unul dintre parteneri simte că duce, prea mult timp, singur responsabilitatea financiară, emoțională sau domestică și că acest efort rămâne nevăzut. Acesta este terenul pe care apar resentimentele, iar resentimentele sunt printre cei mai puternici factori care erodează relațiile în timp”.
În cuplurile care se regăsesc în acest tablou, punctul sensibil nu este cine aduce mai mulți bani în casă, ci cine ține în spate viața de zi cu zi. Discuția se mută spre cine observă lucrurile înainte să devină urgente, cine ține minte programările, cine își ia liber când copilul se îmbolnăvește, cine organizează logistica familiei și cine rămâne principalul manager al casei. O discuție onestă despre cine preia programarea la medicul pediatru sau cine face lista de cumpărături pentru weekend poate fi primul pas. Când diferența de risc de separare crește de la 23% în cuplurile fără copii la 49% în familiile cu copii, soluția nu stă în ajustarea salariilor, ci în gesturi mici, zilnice, care împart povara și arată că ambii parteneri construiesc în aceeași echipă.
