O promisiune de sute de miliarde de dolari se transformă într-o cursă cu obstacole. America a început să returneze taxele vamale impuse de administrația Trump, dar bucuria e departe de a fi generală. Consumatorii, cei care au suportat povara, se uită cum banii se duc, în primă fază, către companii.
Miza e uriașă: 166 de miliarde de dolari. Numai că, potrivit News24, sistemul de rambursare avantajează, cel puțin inițial, marile firme. Ce șanse au oamenii de rând să vadă acești bani? Și, mai ales, cum se va întâmpla asta?
Chiuveta albastră, o lecție amară
Will Chyrsanthos a aflat pe pielea lui cum funcționează (sau nu) sistemul. Anul trecut, și-a renovat casa și a importat o chiuvetă albastră din beton, tocmai din Bulgaria. Taxele vamale l-au costat 250 de dolari. Un plus deloc neglijabil.
Când autoritatea vamală americană a lansat portalul online pentru returnarea banilor, Chyrsanthos a fost pe fază. Dar dezamăgirea a venit rapid. Portalul nu era pentru el. Rambursările merg la importatorul oficial, de obicei o companie americană. Ironia sortii… Chyrsanthos depinde acum de bunăvoința firmelor.
Curierii, o rază de speranță
Totuși, o veste bună a venit de la DHL, compania de curierat pe care a folosit-o. Aceasta a anunțat că va returna banii clienților care au plătit direct taxele vamale. „Asta este neașteptat și minunat”, a declarat Chyrsanthos, citat de News24. FedEx și UPS au promis gesturi similare. Pentru ei, e simplu. Au o evidență clară a sumelor.
Dar ce se întâmplă cu restul produselor cumpărate de Chyrsanthos? Acolo nu există nicio dovadă pe hârtie. Costul suplimentar a fost inclus direct în prețul final. „Am zero speranțe să recuperez ceva din toate astea”, recunoaște el. Și nu e singurul în această situație.
Retailerii, în fața unei misiuni imposibile
Companiile de retail se confruntă cu aceeași problemă, dar la scară mult mai mare. Pur și simplu, nu știu ce parte din taxe au transferat fiecărui client. „Este aproape imposibil de determinat cât au plătit consumatorii individuali”, spune Terence Lau, decanul Facultății de Drept a Universității Syracuse.
Un televizor, de exemplu, are componente din mai multe țări, fiecare cu cote vamale diferite. Aceste cote s-au schimbat în timp, ceea ce complică și mai mult calculul. Robert Shapiro, avocat specializat în comerț internațional, explică: „Povara a fost împărțită pe tot lanțul de aprovizionare”. Până la consumatori, taxa a fost diluată.
Timpul înseamnă bani. Și nimeni nu are timp
Rebecca Melsky, co-fondatoarea Princess Awesome, o companie de îmbrăcăminte, spune că nu are cum să determine automat cât a plătit fiecare client în taxe. Calcularea individuală ar fi un proces incredibil de laborios. „Pe bune, cine are timp de așa ceva?”, se întreabă ea. A crescut prețurile și a creat online un borcan de bacșișuri pentru taxe, unde clienții puteau dona.
Acum, se gândește să ofere un credit de 10 dolari în magazin clienților care au contribuit. O soluție ingenioasă, dar departe de a rezolva problema.
Procese și speranțe mici
Costco, de exemplu, ar putea transfera dolarii din taxe returnați sub forma unor prețuri mai mici la raft, a declarat directorul financiar, Gary Millerchip. Între timp, au fost intentate mai multe procese colective împotriva unor companii mari. Argumentul? Dacă au împărțit costul taxelor cu consumatorii, ar trebui să împartă și beneficiile rambursării.
Edwin Martinez, un inginer, a plătit taxe vamale pentru componente electronice. Acum e enervat. „Am plătit taxa asta în plus, omule”, spune Martinez. „Pot să-mi primesc banii înapoi?”. Răspunsul, din păcate, nu e deloc simplu.
