Epidemie de gripă. Un tablou sumbru. Bilanțul deceselor crește. Alarmant, într-adevăr. 83 de vieți pierdute. Inclusiv un copil. Ironia sorții… De ce ne temem mai mult de soluție decât de boală? O întrebare care macină.
Conform datelor INSP, citate de Revista Ioana, până pe 22 februarie, doar 1,3 milioane de români s-au vaccinat antigripal. Dintr-o populație de aproape 19 milioane. Un procent mic. Psihologii avertizează asupra unui fenomen: teama de vaccin e mai mare decât riscul bolii. Chiar dacă statisticile spun altceva. Un mecanism psihologic complex. Adesea ignorat de campaniile de informare. Atât.
De ce ne temem mai mult de vaccin decât de gripă?
Decizia de a vaccina un copil este una grea. E încărcată emoțional. Nu e doar despre date medicale. Psihoterapeutul adlerian Gabriela Răileanu explică: „Cele mai frecvente temeri pe care le aud în cabinet nu sunt teorii elaborate, ci întrebări simple: Dacă vaccinul îi provoacă o reacție gravă și eu am fost cea care a decis asta? Dacă îi fac mai mult rău?”.
E vorba despre sentimentul de vină. Ne asumăm mai greu un risc asociat unei decizii personale. Decât unul perceput ca fiind exterior. Chiar dacă riscul de a face boala este mai mare decât cel al reacțiilor severe la vaccin, emoțional funcționăm diferit. Greu de acceptat. Dar adevărat.
Paradoxul bolilor rare: vaccinul pare mai periculos
Campaniile de vaccinare au avut succes. Boli ca rujeola sau formele grave de gripă au devenit mai puțin vizibile. Când pericolul dispare din vedere, anxietatea se mută spre vaccin. Singurul element concret. Gabriela Răileanu explică un paradox. Când o boală devine rară, vaccinul începe să pară mai periculos decât boala. Surprinzător, nu?
Creierul uman nu procesează riscurile în procente. Ci în imagini și emoții. Dacă boala nu e prezentă, devine abstractă. O poveste despre o reacție adversă, chiar dacă este rară, rămâne vie. Emoția cântărește mai mult decât procentul. Un aspect important.
Cum a subminat pandemia încrederea în vaccinuri
Pandemia de COVID-19 a amplificat neîncrederea. Un raport UNICEF din 2023 arată că percepția asupra importanței vaccinurilor pentru copii a scăzut în 52 din 55 de țări analizate. În România, declinul e de 10% față de deceniul anterior. Mesaje contradictorii, schimbări frecvente de recomandări și climatul tensionat. Au erodat încrederea în autorități.
Vaccinarea nu a mai fost percepută doar ca un act medical. Ci ca unul cu implicații sociale și politice. O problemă centrală a fost eșecul autorităților de a distinge clar între vaccinurile dezvoltate în regim de urgență, precum unele anti-COVID, și cele clasice. Cele cu zeci de ani de utilizare în spate.
Empatia, cheia spre o vaccinare mai conștientă
Specialiștii sunt de acord. Tonul autoritar și rușinarea publică a părinților ezitanți nu ajută. Dimpotrivă. Întăresc rezistența. „Când un părinte se simte judecat, intră automat în defensivă. Iar un om aflat în apărare nu mai ascultă pentru a înțelege, ci pentru a se apăra”, spune Gabriela Marc. O persoană atacată nu devine mai cooperantă. Ci mai rigidă.
Pe lângă barierele psihologice, există și obstacole concrete. Un studiu INSP și OMS din 2024 a arătat că motivele nevaccinării țin uneori de logistică. Îmbolnăvirea copilului la data programării și lipsa unui sistem de monitorizare activă duc la transformarea amânării în omisiune. În final, încrederea este cheia. Schimbarea are loc într-o relație securizantă, în care frica este recunoscută, dar nu lăsată să decidă singură.
