O cercetare recentă subliniază importanța reducerii „zgomotului” neuronal în creier pentru îmbunătățirea atenției, mai degrabă decât stimularea activității neuronale. Gena Homer joacă un rol crucial în această descoperire.
Atenția depinde de capacitatea creierului de a filtra informațiile irelevante și de a reacționa la cele esențiale. Persoanele cu tulburări de atenție, cum ar fi ADHD, întâmpină dificultăți în această filtrare, ceea ce duce la pierderea informațiilor importante în fața altor stimuli. Această problemă afectează semnificativ calitatea vieții celor afectați.
O barieră nevăzută în calea concentrării
Tulburările de atenție, inclusiv ADHD, apar frecvent din incapacitatea de a distinge rapid între relevanța informațiilor. Zgomotul care interferează poate fi reprezentat de sunete externe, notificări pe telefon, mișcări periferice sau gânduri intruzive. Impactul rețelelor sociale și al notificărilor constante se amplifică, mai ales în cazul copiilor cu ADHD.
Majoritatea tratamentelor pentru ADHD se concentrează pe stimularea activității neuronale, în special în cortexul prefrontal, responsabil pentru controlul atenției.
Noile cercetări sugerează, totuși, că soluția ar putea consta în reducerea activității de fundal, ceea ce ar putea determina dezvoltarea unor medicamente pentru ADHD cu un mecanism diferit de acțiune.
Un element cheie ascuns în structura genetică
Un studiu publicat în revista Nature Neuroscience de la Universitatea Rockefeller a evidențiat gena Homer, care până acum nu fusese asociată cu atenția sau tulburările neurodezvoltate. Cercetătorii au analizat genomul a aproximativ 200 de șoareci din diverse linii genetice, inclusiv din medii sălbatice, pentru a obține o imagine mai apropiată de diversitatea genetică umană.
Rezultatele studiului au arătat că șoarecii cu cele mai bune performanțe la testele de atenție aveau niveluri reduse de genă Homer în cortexul prefrontal. Diferențele genetice în zona ADNr-ului care conține gena Homer explica aproape 20% din variația rezultatelor la teste.
Gena Homer prezintă două variante semnificative, Homer la și Ania3. Nivelurile scăzute ale acestor variante în cortexul prefrontal s-au corelat constant cu rezultate superioare la teste.
Un experiment care schimbă perspectiva
Pentru a evalua legătura, cercetătorii au redus experimental nivelele Homer la șoarecii adolescenți. Rezultatele au confirmat ipoteza: șoarecii au devenit mai rapizi și mai precisi în testele de atenție. Aceștia erau mai puțin influențați de distrageri. Intervenția similară efectuată asupra șoarecilor adulți nu a produs efecte notabile, indicând rolul esențial al genei în etapele timpurii ale dezvoltării.
Un mecanism care schimbă totul
O altă descoperire importantă vizează influența genei Homer asupra activității neuronale. Scăderea nivelurilor acestei gene a determinat o creștere a receptorilor GABA în cortexul prefrontal, cei care reglează activitatea neuronală. Această schimbare a condus la activitate neuronală scăzută în absența unui stimul important, iar răspunsurile neuronale au devenit mai clare la apariția stimulilor relevanți. Aceasta explică de ce copiii cu ADHD răspund diferit la stimulii care îi înconjoară.
Cercetătorii inițial credeau că un cortex prefrontal mai activ favorizează o atenție mai bună. Totuși, s-a constatat că o activitate de fundal redusă optimizează răspunsul la stimuli relevanți, diminuând astfel riscul de tulburări hiperactive.
O direcție nouă pentru tratamentele ADHD
Autorii studiului consideră că aceste descoperiri pot deschide noi perspective în tratamentele pentru ADHD. În loc să se concentreze pe stimularea activității neuronale cu medicamente, abordarea ar trebui să vizeze reducerea zgomotului de fundal care interferează cu atenția. Aceasta ar putea contribui semnificativ la sănătatea familiilor cu copii diagnosticați cu ADHD.
Gena Homer ar putea deveni o țintă pentru terapii viitoare. Zona implicată în procesul de splicing al genei ar putea fi vizată cu medicamente pentru a ajusta nivelurile variantelor Homer la și Ania3. Această reglare ar putea influența echilibrul între semnalele utile și zgomotul de fundal, reducând activitatea neuronală inutilă. De asemenea, cercetătorii subliniază că Homer este asociată cu alte afecțiuni, cum ar fi autismul sau schizofrenia, ceea ce sugerează o legătură între ADHD și aceste tulburări.
Un pas înainte în înțelegerea atenției
Studiul nu doar că schimbă perspectiva asupra tratării ADHD, ci oferă și o bază solidă pentru noi strategii terapeutice. Deși cercetarea a fost realizată pe șoareci și mai sunt pași de parcurs pentru aplicarea pe oameni, aceste rezultate deschid drumul către terapii mai eficiente, în special în etapele critice ale dezvoltării creierului. Este un progres semnificativ în înțelegerea funcționării atenției și în găsirea de soluții pentru persoanele afectate de tulburări de concentrare.
