Imported Article – 2025-12-05 10:36:05

Octavia Rodrigues donează plasmă de două ori pe săptămână la un centru Grifols din San Antonio, Texas. Ea ia suplimente de fier pentru a face față efectelor secundare. „Ajungeam acasă atât de obosită încât abia mă puteam ridica în picioare. Orice mișcare mă făcea să mă simt rău”, mărturisește ea. Totuși, continuă să facă acest lucru pentru a câștiga bani.

O industrie de miliarde construită pe sărăcie

Statele Unite furnizează aproximativ 70% din plasma mondială. În 2023, exporturile de produse din sânge au atins 37 de miliarde de dolari, depășind veniturile din exporturile de cărbune sau aur. Plasma rezonează cu aproape 3% din totalul exporturilor americane.

Grifols, una dintre cele mai mari companii care produc medicamente din plasmă, a înregistrat anul trecut venituri de aproximativ 8 miliarde de dolari. Aceste câștiguri provin de la donatori precum Rodrigues, care caută un al doilea loc de muncă pentru a evita să revină la centru.

Conform studiului „The Interlinkage Between Blood Plasma Donation and Poverty in the United States”, vânzarea de plasmă a devenit o strategie de supraviețuire pentru mulți americani afectați de rate ridicate ale sărăciei și creșteri accelerate ale prețurilor pentru necesitățile de bază.

Cum funcționează sistemul

În centrele de plasmă, donatorii se așează pe scaune reclinabile. Un ac gros este introdus într-o venă pentru extragerea sângelui, care este apoi trimis într-o centrifugă ce separă plasma, un lichid galben bogat în proteine. Celulele roșii sunt returnate în corp, împreună cu o soluție anticoagulantă.

Procesul durează între 45 de minute și o oră. Donatorii pot veni de două ori pe săptămână, având astfel posibilitatea de a dona de până la 104 ori pe an. O persoană care donează constant pe parcursul unui an poate câștiga în jur de 6.000 de dolari.

Luis Barberena, un spălător de vase, recunoaște că nu reușește să lucreze 40 de ore pe săptămână și că vânzarea de plasmă a devenit „ancora lui de salvare”. „E bine pentru că primesc bani stând. Totuși, când observ cât de mult le dau și cât primesc, mi se pare că proporțiile nu sunt corecte”, afirmă el.

Centrele vizează comunitățile sărace

Cercetătorii de la Universitatea din Michigan au cartografiat locațiile centrelor de plasmă. Aceștia au constatat că aceste centre sunt concentrate în zone cu rate ridicate ale sărăciei. „Centrele nu se află niciodată în zone bune, ci întotdeauna în locuri cu o sursă constantă de oameni săraci care sunt disperați după o sută de dolari pe săptămână”, explică Andrew Watkins, un fost donator din Pittsburgh.

Categoriile de donatori includ persoane cu dizabilități, muncitori cu venituri mici, oameni fără adăpost, părinți singuri și studenți. În multe cazuri, această activitate reprezintă singura sursă de venit stabilă pentru ei.

Efectele asupra sănătății

Aproape 70% dintre donatori se confruntă cu complicații de sănătate. Aceștia au niveluri mai scăzute de proteine în sânge, ceea ce le crește vulnerabilitatea la infecții și probleme hepatice sau renale. Mulți donatori resimt o oboseală cronică și se află aproape de limita anemiei.

Corpul uman își reface proteinele și fluidele din plasmă într-un interval de 24-48 de ore, ceea ce face ca donarea să fie considerată relativ sigură. Cu toate acestea, efectele pe termen lung ale donării frecvente nu sunt pe deplin cunoscute. Un studiu sugerează că donarea poate reduce nivelul de proteine din sânge chiar și după ce donarea a fost oprită. Există numeroase plângeri despre oboseala cronică, dar nu sunt suficiente cercetări pentru a valida deplina siguranță a procesului.

O dilemă etică complexă

Un studiu recent realizat de Emily Gallagher, profesor la Universitatea din Colorado Boulder, subliniază o dimensiune pozitivă a acestui sistem. Când un nou centru de plasmă se deschide într-o zonă, tinerii au cu 18% mai puține șanse să contracteze un împrumut cu dobândă mare. Gallagher spune că fiecare an în care un centru deschide are un impact echivalent cu o creștere de un dolar a salariului minim, în ceea ce privește șansele de a evita împrumuturile cu dobânzi mari.

De asemenea, un alt studiu sugerează că introducerea unui centru de donare de plasmă scade cu 12% rata generală a criminalității dintr-o municipalitate, grație veniturilor legale și cerințelor de testare pentru droguri.

Cine profită cu adevărat

Companiile farmaceutice multinaționale sunt principalele câștigătoare. Dintre cele trei mari companii din industrie, două au sediul în Spania și Australia. Industria plasmei controlează întregul lanț de aprovizionare, de la colectarea plasmei până la fabricarea și distribuția de medicamente.

Piața globală a plasmei a fost estimată la 35,8 miliarde de dolari în 2024 și se preconizează că va ajunge aproape la 80 de miliarde de dolari până în 2034, cu o rată anuală de creștere de 8,5%. Medicamentele derivate din plasmă sunt extrem de costisitoare; de exemplu, o singură perfuzie de imunoglobulină intravenoasă (IVIG) costă mii de dolari. Deși IVIG este utilizat de mai puțin de 1% din populație, reprezintă unul dintre cele mai costisitoare medicamente pentru sistemul de sănătate.

De ce SUA domină piața

Majoritatea țărilor interzic plata pentru donarea de plasmă din motive etice și medicale. În Statele Unite, acest lucru este legal. Alte patru țări din Europa (Germania, Austria, Cehia și Ungaria) permit, de asemenea, compensarea donatorilor. Numărul centrelor de colectare s-a dublat din 2005. La Crucea Roșie, plasma poate fi donată o dată la 28 de zile, de 13 ori pe an. La un centru privat, frecvența ajunge la 104 donații anual.

Kathleen McLaughlin, autoarea cărții „Blood Money: The Story of Life, Death, and Profit Inside America’s Blood Industry”, descrie această industrie ca pe o explorare a unei afaceri de miliarde, ascunsă privirii publicului. Această realitate dezvăluie oameni care au fost împinși să-și vândă părți din corp pentru a supraviețui într-o țară care îi ignoră.

Context pentru România

În România, donarea de sânge și plasmă este strict voluntară și neplătită, conform recomandărilor Organizației Mondiale a Sănătății. Centrele de transfuzie funcționează în cadrul sistemului public de sănătate.

România se confruntă cu un deficit cronic de sânge și plasmă, ceea ce determină o dependență parțială de importuri pentru anumite medicamente derivate din plasmă. Campaniile precum „Donează sânge, salvează vieți” caută să îmbunătățească numărul donatorilor voluntari.

Industria americană a plasmei ridică întrebări despre ceea ce suntem dispuși să acceptăm ca societate. Unii consideră că aceasta exploatează sistematic persoanele vulnerabile, în timp ce alții argumentează că oferă o rețea de siguranță financiară în condițiile în care statul eșuează. Barberena, spălător de vase din San Antonio, are o dorință simplă: „Mi-ar plăcea să pot câștiga puțin mai mult. Dacă ar putea să-mi ofere mai mult”.