Un studiu realizat în Țara Galilor evidențiază o legătură între vaccinarea împotriva zonei zoster și riscul redus de demență la persoanele în vârstă. Această cercetare sugerează că vaccinurile, în special cele destinate prevenirii bolilor infecțioase, ar putea contribui la menținerea sănătății cognitive.
Oportunitate rară pentru o comparație corectă
Cercetătorii de la Stanford Medicine au realizat un studiu menit să evite confuziile frecvente întâlnite în cercetările anterioare. De obicei, persoanele care decid să se vaccineze au tendința de a avea și alte obiceiuri de viață sănătoase, ceea ce poate afecta rezultatele unei cercetări.
Programul de vaccinare din Țara Galilor a fost implementat la 1 septembrie 2013, având o regulă clară: numai persoanele care împlineau 79 de ani puteau primi vaccinul. Acest lucru a condus la formarea a două grupuri de indivizi apropiate ca vârstă și sănătate, cu o diferență majoră – accesul la vaccinul împotriva zonei zoster.
Cercetătorii au analizat datele medicale pentru mai mult de 280.000 de adulți cu vârste între 71 și 88 de ani, care nu aveau un diagnostic de demență la începutul studiului. Un grup a fost vaccinat cu un vaccin cu virus viu atenuat, în timp ce celălalt nu a avut acces la vaccinare.
O legătură care schimbă perspectiva asupra prevenției
În termen de șapte ani, persoanele vaccinate au avut cu 37% mai puține cazuri de zona zoster. Până în 2020, aproximativ unul din opt adulți din ambele grupuri, ajunși la vârsta de 86-87 de ani, a fost diagnosticat cu demență. Cei vaccinați au avut un risc cu 20% mai mic de a dezvolta această afecțiune, indicând o corelație pozitivă între vaccinarea împotriva zonei zoster și reducerea riscului de demență.
Cercetătorii au verificat dacă alți factori, precum nivelul de educație, alte vaccinuri sau comorbidități (diabet, boli de inimă, cancer), au influențat rezultatele. Nu s-au observat diferențe semnificative între cele două grupuri. Prin urmare, concluzia rămâne că vaccinarea a oferit un efect protector clar împotriva demenței.
Beneficiile s-au extins și la diagnosticarea deficiențelor cognitive ușoare. În cazul celor care aveau deja demență, rezultatele au fost relevante.
Evoluția bolii la cei deja diagnosticați
Dintre cei 7.049 de vârstnici diagnosticați cu demență la începutul programului, vaccinarea a fost asociată cu un risc mai mic de deces cauzat de demență în următorii nouă ani. Aproape 50% dintre persoanele nevaccinate au decedat din această cauză, în timp ce la cei vaccinați proporția a fost de aproximativ 30%.
Aceste date sugerează că vaccinul nu doar întârzie apărea demenței, ci poate și să încetinească progresia bolii la persoanele afectate, diferența devenind evidentă după un an și jumătate de la vaccinare.
Un efect care ridică noi întrebări
Un aspect notabil al studiului este că efectul protector împotriva demenței s-a manifestat într-o măsură mai mare la femei decât la bărbați. Aceasta ar putea fi legată de diferențe în răspunsurile imune sau de variațiile în evoluția demenței. Femeile au tendința de a răspunde mai bine la vaccinuri și sunt mai predispuse la dezvoltarea zonei zoster.
Chiar dacă mecanismele nu sunt încă pe deplin înțelese, ipoteza că infecțiile virale, cum ar fi virusul varicelo-zosterian, pot contribui la apariția demenței devine tot mai relevantă. Acest virus rămâne inactiv în celulele nervoase după infecția din copilărie și se poate reactiva la vârste înaintate, având astfel un impact potențial asupra sănătății cognitive.
Studiul a fost verificat și în alte țări – Anglia, Australia, Noua Zeelandă și Canada – unde au fost observate rezultate similare în ceea ce privește efectul protector al vaccinului.
Urmează pași importanți pentru sănătatea publică
Studiul din Țara Galilor, deși solid în interpretarea sa, arată doar o asociere, nu o cauzalitate directă. Pentru a confirma efectele benefice ale vaccinului asupra riscului de demență, sunt necesare studii clinice suplimentare.
Dr. Geldsetzer intenționează să testeze aceste descoperiri într-un studiu clinic randomizat, care va include un grup ce va primi vaccinul și un altul care va primi placebo. Aceștia vor analiza pe termen lung apariția de diferențe între cele două grupuri în privința demenței.
Demența afectează peste 55 de milioane de persoane la nivel global, iar 10 milioane de cazuri noi apar anual. Identificarea unei metode simple de reducere a riscului, cum ar fi vaccinarea de rutină, ar reprezenta un pas semnificativ pentru sănătatea publică. Studiul din Țara Galilor oferă o bază promițătoare, dar următorii pași sunt cruciali pentru confirmarea acestor rezultate. Aceste constatări deschid noi direcții în prevenirea și gestionarea demenței.
