Fotbalul românesc e în doliu. Mircea Lucescu a plecat. Ecourile se aud departe. Presa din Italia îl plânge pe „vizionarul” cu 36 de trofee. Cel care a revoluționat modul în care se pregătesc meciurile. Un geniu, pur și simplu, scrie Dolce.
Un omagiu amplu vine de la Gazzetta dello Sport. Îl descriu pe Lucescu drept un „părinte”, un „revoluționar”. Și un inventator. Publicația italiană subliniază un lucru: Mircea Lucescu nu a fost doar un antrenor de succes. A fost un inovator. A schimbat fundamental modul în care se face analiza meciurilor. Conform informațiilor publicate de Dolce, a câștigat 36 de trofee. La conducerea a 8 echipe. Atât.
Lucescu, pionierul analizei video: metoda incredibilă din Epoca Ceaușescu
Jurnaliștii italieni sunt fascinați. De modul în care Lucescu a pus bazele analizei video. Cu mult înainte ca tehnologia să fie accesibilă. Cum făcea asta? Ingeniozitatea lui depășea orice limită. Gazzetta dello Sport detaliază: „Îi împrumuta pe cei mai buni opt elevi de la cea mai apropiată școală și îi plasa pe fiecare într-o secțiune separată a stadionului, însărcinat să noteze pozițiile jucătorilor la fiecare cincisprezece minute”. Imaginează-ți asta! Cu aceste notițe, Lucescu reușea să creeze o imagine precisă a meciului. Și să explice echipei sale, Dinamo București, cum jucase.
Când a ajuns în Italia, la Pisa, în 1990, primul lucru pe care l-a cerut președintelui Anconetani a fost un videorecorder. Surprinzător sau nu, acesta era modul său de a vedea dincolo de aparențe.
Un Nikola Tesla al fotbalului? Statuia de la Donețk spune totul
Gazzetta dello Sport nu se sfiește să îl compare pe Lucescu cu un „Nikola Tesla al fotbalului”. Un geniu neconvențional. A inventat pentru sine și pentru alții. Ironia sortii… statuia ridicată în cinstea sa la Donețk este dovada supremă a impactului său. Te-ai gândit vreodată?
„O statuie vorbește de la sine”, scriu italienii. „A lui, expusă cu mândrie la Donețk, în fața Arenei Donbass, la câteva sute de metri de statuia lui Lenin din piața principală. Câți fotbaliști au una în timpul vieții sau în timpul carierei?”. Puțini. Foarte puțini. Iar asta spune totul despre moștenirea lăsată de Lucescu. O moștenire uriașă.
Mai mult decât un antrenor: educație, cultură și principii
Pentru Mircea Lucescu, fotbalul era doar o parte a educației unui sportiv. „El le cerea jucătorilor săi mai presus de toate educație la toate nivelurile, inclusiv igienă și cultură, apoi dăruire și disciplină”, notează Gazzetta dello Sport. Metoda sa era unică. Excentrică, chiar. La fiecare meci în deplasare, își ducea jucătorii să vadă un monument. Un muzeu. O bucată de istorie locală. Pe cheltuiala sa. Fără ghid. Făcea asta singur. În toate cele opt limbi pe care le vorbea.
Logica sa era simplă: „Sunt copii norocoși, călătoresc prin lume, nu pot vedea doar stadioane și hoteluri. Dacă fiul tău te întreabă ce ai văzut la Roma, la Paris, ce le spui?”.
De la capodopera de la Donețk la fuga din război: o viață tumultoasă
Capodopera sa a fost realizată la Șahtior Donețk. Alături de magnatul Rinat Ahmetov. Acolo a creat „Brazilia Ucrainei”. Un proiect bazat pe o filosofie clară: „Sunt două moduri de a câștiga: cu bani sau cu tinerețe. Cu bani, câștigi cât timp țin banii; în acest ultim caz, continui”. Timp de 12 ani, a adus la Donețk o Cupă UEFA. A făcut cluburile mari ale Europei să tremure.
Visul a fost spulberat de război. Același coșmar l-a trăit și la Kiev. S-a trezit într-o noapte crezând că aude artificii. Dar erau de fapt rachete rusești. A folosit influența pentru a-și scoate jucătorii și familiile din țară. Înainte de a pleca și el. O viață plină de succese, dar și de momente dramatice. Un omagiu binemeritat. Gata.
