Trenurile au fost oprite, sute de zboruri au fost anulate și școlile au rămas închise pe 11 decembrie, când sindicatele portugheze au organizat prima grevă generală din 2013. Cele mai importante două confederații sindicale, CGTP și UGT, au unit milioane de muncitori împotriva reformei legislative propuse de guvernul de centru-dreapta condus de prim-ministrul Luís Montenegro.
Uzina Volkswagen Autoeuropa, cel mai mare exportator industrial al Portugaliei, a oprit complet producția. Această paralizie a afectat grav lanțul de aprovizionare. Compania TAP Air Portugal a realizat doar o treime din cele 250 de zboruri zilnice obișnuite, iar aeroportul din Lisabona, cunoscut pentru aglomerația sa, a fost aproape pustiu. Toate cele 17 porturi principale de pescuit gestionate de Docapesca au încetat activitatea. Este o situație rar întâlnită. Metroul din Lisabona a fost complet închis, iar gara centrală a fost desetată, având majoritatea serviciilor anulate.
Impactul grevei a fost confirmat de secretarul general al UGT, Mário Mourão, care a afirmat că aceasta este „una dintre cele mai bune greve realizate vreodată în Portugalia”.
Reforma legislativă propusă de guvern, cunoscută ca „Trabalho XXI”, preconizează modificarea a peste 100 de articole din Codul Muncii portughez. Executivul susține că aceste schimbări vor stimula productivitatea și creșterea economică. Cu toate acestea, sindicatele acuză guvernul că favorizează angajatorii în detrimentul drepturilor lucrătorilor. Măsurile controversate includ:
– Flexibilizarea concedierilor în micile și mijlociile companii – Eliminarea restricțiilor privind externalizarea după concedieri colective – Extinderea contractelor pe durată determinată de la 2 la 3 ani – Reintroducerea băncii de ore individuale, ce permite până la 150 de ore suplimentare anual – Limitarea dreptului la program flexibil pentru mamele care alăptează la doi ani – Expansiunea serviciilor minime obligatorii în timpul grevelor
Secretarul general al CGTP, Tiago Oliveira, a denunțat aceste măsuri, afirmând că „vom normaliza precaritatea locurilor de muncă, vom dereglementa programul de lucru și vom facilita concedierile”.
În ajunul grevei, prim-ministrul Luís Montenegro a refuzat să renunțe la reforme. El a declarat că „guvernul respectă dreptul la grevă” dar nu va abandona inițiativele reformiste. Deși proiectul de lege nu a fost încă depus în parlament, se preconizează că va trece cu sprijinul partidului extrem-dreapta Chega, ceea ce ar putea intensifica tensiunile politice.
În ciuda neliniștilor, spitalele au rămas deschise, însă majoritatea operațiilor și consultațiilor au fost amânate. Unele mijloace de transport public au funcționat datorită obligațiilor de servicii minime impuse de autorități.
O caracteristică notabilă a acestei greve este participarea masivă a muncitorilor din sectorul privat. Timp de mulți ani, grevele erau privite ca acțiuni ale angajaților din sectorul public, dar această mobilizare a schimbat percepția. Greva a atins sectoare precum cel bancar, asigurări, industrie, comunicații și cultură, având rate de participare semnificative.
Guvernul a făcut unele concesii înainte de grevă, inclusiv renunțarea la o prevedere care facilita concedierile în firmele mijlocii și posibilitatea restabilirii zilelor de concediu legate de prezență. Totuși, sindicatele au considerat aceste măsuri insuficiente.
Portugalia se află într-un context economic favorabil, cu o creștere de circa 2% și un șomaj istoric de doar 6%. Premierul susține că este oportun să se implementeze reformele, având în vedere că dintre cei 5 milioane de angajați activi, aproximativ 1,3 milioane lucrează în condiții precare.
Ultima grevă generală comună CGTP-UGT a avut loc în 2013, în timpul austerității severe impuse de creditorii internaționali. Greva actuală este considerată de liderii sindicali un succes în atragerea atenției asupra reformelor. Paulo Raimundo, liderul Partidului Comunist Portughez, a subliniat participarea semnificativă, iar Partidul Socialist a calificat acțiunile guvernului ca fiind o regresie civilizațională.
