Mulți pacienți cu hipertensiune arterială constată că tratamentul prescris nu dă rezultatele așteptate, chiar dacă au rețeta și medicamentele acasă. Un nou studiu arată clar de ce se întâmplă acest lucru: aproape jumătate dintre pacienți nu își iau pastilele conform indicațiilor, iar beneficiile pentru sănătatea inimii scad dramatic.
Cercetarea, prezentată în cadrul ESC Congress 2026, este o meta-analiză care a centralizat datele a 91.339 de participanți din nouă studii clinice. Concluzia este directă și relevantă pentru orice persoană care urmează un tratament: simpla posesie a unei rețete nu este suficientă, ci respectarea constantă a acesteia face diferența între un risc cardiovascular redus și unul care rămâne periculos de ridicat.
Cifrele care arată diferența dintre a lua și a nu lua tratamentul corect
Hipertensiunea arterială este o problemă globală, afectând aproximativ 1,4 miliarde de adulți cu vârste între 30 și 79 de ani. Deși medicamentele antihipertensive sunt eficiente, eficacitatea lor depinde direct de pacient. Pentru a măsura acest impact, cercetătorii au împărțit participanții la studiu în două categorii: cei cu aderență mare la tratament (au luat cel puțin 80% din dozele prescrise) și cei cu aderență mică (sub 80%).
Rezultatele arată diferențe concrete. În grupul cu aderență mare, tensiunea arterială sistolică a scăzut cu 5,2 mmHg mai mult decât în grupul de control. În schimb, la pacienții cu aderență mică, scăderea a fost de doar 3,0 mmHg. Mai important, acest lucru s-a tradus în riscuri diferite pentru sănătate. Incidența evenimentelor cardiovasculare majore (accident vascular cerebral, infarct miocardic, boală cardiacă ischemică) a fost redusă cu 11% la pacienții care și-au urmat tratamentul. La cei care nu au respectat schema, nu s-a înregistrat nicio reducere semnificativă a riscurilor.
Qianqian Yang, de la Universitatea Oxford, a subliniat importanța datelor obținute din studii randomizate, spre deosebire de cele observaționale, care pot fi influențate de alți factori. „Rezultatele noastre întăresc zicala conform căreia «medicamentele nu funcționează la pacienții care nu le iau»”, a spus Yang. „Pacienții cu aderență mai mică au obținut beneficii cardiovasculare mici sau deloc, în timp ce cei cu aderență mai mare au avut reduceri mai mari ale tensiunii arteriale și mai puține evenimente cardiovasculare.”
Discuția cu medicul este esențială
Studiul mai arată că nerespectarea tratamentului pe termen lung este o problemă comună, nu o excepție. Chiar și în condițiile stricte ale studiilor clinice, unde pacienții sunt monitorizați, rata aderenței a scăzut de la 88% în primul an la 79% în al cincilea an, conform datelor Revista Ioana. „Este vizibilă o scădere a aderenței în timp, chiar și în cadrul structurat al studiilor”, a precizat Qianqian Yang.
Soluția propusă de experți este ca evaluarea aderenței să devină o practică de rutină în cabinetele medicale. Medicii recomandă pacienților să discute deschis despre dificultățile pe care le întâmpină în respectarea schemei de tratament. Strategiile pentru a crește gradul de aderență includ simplificarea regimurilor, folosirea unor pastile care combină mai multe substanțe active sau utilizarea medicamentelor cu acțiune prelungită, care atenuează efectul unei doze omise ocazional.
Profesorul Felix Mahfoud, președintele Comitetului de Comunicare al Societății Europene de Cardiologie (ESC), a insistat asupra acestei abordări. „De ani de zile, am neglijat non-aderența la medicamente ca o cauză a hipertensiunii necontrolate. Evaluarea aderenței ar trebui să devină o parte de rutină a îngrijirii hipertensiunii, astfel încât pacienții să nu rateze beneficiile care le pot salva viața”, a declarat acesta. El a adăugat că medicii sunt pregătiți „să poarte conversații deschise, non-judecătoare cu pacienții noștri despre orice bariere ar putea avea în administrarea medicamentelor”.
