Un nou studiu indică un risc mai mare de alopecie la persoanele care folosesc medicamente din clasa GLP-1, utilizate pentru diabet și slăbire, comparativ cu alte tratamente. Riscul absolut rămâne redus, dar diferențele apar clar în comparație cu alte terapii analizate.
Față de pacienții tratați cu inhibitori SGLT-2, utilizatorii de GLP-1 au înregistrat 6,91 cazuri de alopecie la 1.000 de persoane-an, comparativ cu 5,04. Asta înseamnă un risc mai mare cu 37%. În raport cu pacienții care luau inhibitori DPP-4, diferența a fost și mai mare: 6,53 față de 3,89 cazuri la 1.000 de persoane-an, ceea ce corespunde unui risc crescut cu 68%.
Analiza a fost realizată de University of Pennsylvania Health System, pe baza datelor medicale colectate între ianuarie 2019 și septembrie 2024, și a inclus peste 12.000 de utilizatori de GLP-1. Asocierea observată a fost limitată la alopecia non-cicatricială, forma în care foliculii de păr rămân intacți și permit regenerarea firului de păr. În această categorie, riscul a fost cu 53% mai mare față de inhibitorii SGLT-2 și cu 72% mai mare față de inhibitorii DPP-4.
Rezultatele nu arată o formă cicatricială de alopecie, ci un tip de cădere a părului în care foliculul nu este distrus. Studiul nu precizează însă severitatea, extinderea sau durata pierderii părului. Nu arată nici cât de mult cade părul, cât timp durează fenomenul sau cum se manifestă concret la fiecare pacient.
Cercetătorii au avansat și o posibilă explicație pentru această asociere. Pierderea rapidă în greutate, cunoscută deja ca posibilă cauză a căderii părului, ar putea contribui la deficiențe de fier sau zinc, elemente care influențează ciclul de creștere al firului de păr. Potrivit Lyla, autorii descriu rezultatele drept un semnal de siguranță care trebuie urmărit mai atent în practică. „Descoperirile noastre extind semnalele de siguranță anecdotice anterioare și oferă dovezi mai sistematice pentru a informa conștientizarea clinică a acestui potențial efect advers.”
Ozempic și Mounjaro sunt deja cunoscute pentru eficiența în slăbire, dar și pentru reacții adverse precum greața și constipația. Studiul adaugă acum și posibilitatea unei căderi a părului, un efect care poate conta în decizia de a începe tratamentul sau în monitorizarea schimbărilor apărute în primele luni.
Cercetarea a fost făcută pe pacienți cu diabet de tip 2. Autorii nu menționează dacă părul crește la loc după oprirea tratamentului. De asemenea, studiul nu evaluează metode de prevenție, inclusiv suplimente cu fier sau zinc. Pentru persoanele care iau în calcul un astfel de tratament, căderea părului intră astfel pe lista efectelor care trebuie urmărite, alături de scăderea în greutate și reacțiile digestive.
