Economistul Adrian Mitroi, profesor la ASE, a declarat joi, la Antena 3 CNN, că economia României a intrat într-un punct în care o corecție nu mai poate fi evitată, iar ieșirea din criză ar necesita măsuri „dintre cele mai dureroase”. Pentru companii, investitori și populație, mesajul său indică o perioadă în care presiunile nu se vor limita la zona socială, ci se vor vedea direct în consum, profitabilitate și stabilitatea finanțării.
Semnalul transmis de Adrian Mitroi mută discuția de la perspectivă de creștere la una de contracție. El nu a avansat procente, termene sau sectoare afectate, însă formularea folosită sugerează o agravare a problemelor economice, nu doar o corecție limitată, ci una „substanțială în jos” a prosperității. În practică, acest lucru ar însemna pentru firme o scădere a cererii interne, cu efect direct asupra volumelor vândute, asupra structurii produselor și asupra posibilității de a transfera costuri mai mari către clienți.
Pentru investitori, un astfel de avertisment înseamnă că proiectele locale ar trebui evaluate cu mai multă prudență, inclusiv în privința consumului, a vitezei de rotație a capitalului și a randamentului capitalului investit. În același timp, sectorul bancar s-ar putea confrunta cu un risc mai mare de deteriorare a calității creditului, deoarece presiunea se poate muta din zona indicatorilor macroeconomici în fluxurile de numerar ale debitorilor. Potrivit Financiarul, această evoluție poate însemna costuri de finanțare mai mari pentru economie și condiții mai stricte de creditare, chiar dacă economistul nu a detaliat explicit aceste puncte în intervenția sa.
„România este în corzi, țara nu are soluții decât dintre cele mai dureroase, substanțiale de ajustare a prosperității în jos.” În termeni economici, această declarație arată că scenariul principal nu mai este o revenire rapidă, ci asumarea unei pierderi de prosperitate. Pentru decidenți și manageri, consecința este nevoia de a testa bugetele de investiții, planurile de extindere și structura datoriilor într-un context cu cerere mai slabă și stres fiscal mai ridicat.
Avertismentul lui Adrian Mitroi apare într-un context în care Daniel Dăianu a pus dezechilibrele macroeconomice ale României pe seama erorilor de politici, a slăbiciunii instituțiilor și a modelului de creștere. Tot Daniel Dăianu a atras atenția asupra riscului unei crize a datoriilor suverane dacă rata de creștere a PIB-ului nominal ar coborî sub costul împrumuturilor. Pentru companii, o asemenea evoluție ar însemna refinanțare mai scumpă pentru stat și pentru mediul privat, cu efecte în dobânzi, în percepția asupra riscului de țară și în apetitul investitorilor pentru proiecte pe termen lung.
În acest peisaj, economia României continuă totuși să atragă capital în domenii precum apărare, energie și infrastructură. Statul a primit 636,9 milioane de euro, cea mai mare alocare dintr-o nouă tranșă UE, pentru dezvoltarea instalațiilor independente de stocare a energiei electrice în baterii. Totuși, într-un mediu de ajustare, diferența va fi făcută de proiectele cu venituri robuste, nu de cele care depind puternic de consumul intern.
„Trebuie să ne ajustăm nivelul de trai substanțial în jos.” Această a doua afirmație a lui Adrian Mitroi trimite direct la efectele din bilanțurile companiilor. O scădere a nivelului de trai reduce capacitatea populației de a absorbi prețuri mai mari și afectează șansele firmelor din retail, servicii și bunuri de consum de a menține EBITDA fără reduceri de costuri sau schimbări de portofoliu. În același timp, poate schimba rapid comportamentul investițional, de la extindere la conservarea lichidității.
Adrian Mitroi nu a precizat factorii exacți care ar face imposibilă ieșirea din criză, nu a indicat măsuri concrete și nici nu a oferit comparații numerice cu prognozele altor economiști sau instituții financiare. Din acest motiv, intervenția sa trebuie privită mai ales ca un semnal de risc. Pentru companii și investitori, lectura utilă a acestui mesaj ține de prudență operațională, verificarea rezistenței fluxurilor de numerar, reevaluarea expunerii la cererea internă și o atenție sporită asupra structurii finanțării.
