Banca Națională a României a menținut dobânda de politică monetară la 6,5% pe an, o decizie anticipată unanim de economiști. În același timp, România rămâne economia cu cea mai ridicată inflație din Uniunea Europeană. Pentru companii, concluzia este clară: costul creditării nu crește acum, însă nivelul ridicat al prețurilor va persista mai mult decât estima anterior banca centrală.
Față de ținta BNR de 2,5% plus/minus un punct procentual, reintrarea inflației în interval este mutată până în 2027, nu în 2026. În plus, banca centrală anticipează doar o reducere ușoară a inflației anul viitor. Pentru firme, această diferență se vede direct în bugete: marjele rămân sub presiune pentru mai mult timp, renegocierile salariale continuă, iar planificarea cash-flow-ului trebuie făcută cu ipoteze mai prudente privind costurile.
Varianta alternativă ar fi însemnat o decizie mai dură. O dobândă mai mare ar fi lovit mai direct inflația, dar ar fi dus imediat la creșterea costului finanțării pentru companii și populație, cu riscuri de falimente, șomaj și o contracție economică mai severă. Prin urmare, BNR a ales să accepte o inflație ridicată pentru mai mult timp, pentru a evita un astfel de șoc. Pentru debitorii corporativi, acest lucru aduce o anumită stabilitate pe termen scurt în costul banilor. Pentru companiile care depind de consum, în schimb, înseamnă menținerea erodării puterii de cumpărare.
Presiunile vin din mai multe direcții. În 2025, prețul electricității a crescut cu peste 70%, efect resimțit rapid în costurile din producție, logistică și retail. În plus, poziția României pe primul loc în UE la inflație lasă puțin loc pentru scenarii optimiste privind ritmul dezinflației. Potrivit Financiarul, banca centrală a preferat să nu frâneze suplimentar o economie care dă semne de slăbiciune. PIB-ul a avansat cu 0,3% în trimestrul al doilea, după un prim semestru inert, un ritm pozitiv, dar modest pentru o economie care încearcă să absoarbă presiunile inflaționiste fără să intre în recul.
Tabloul economic rămâne neuniform. Vânzările cu amănuntul au scăzut, producția industrială este în declin, însă construcțiile, mai ales cele rezidențiale, au crescut puternic. Pentru mediul de afaceri, asta înseamnă că presiunea nu este distribuită egal. Industria și comerțul lucrează într-un context mai slab, în timp ce construcțiile continuă să atragă cerere și capital. Deficitul comercial s-a redus pe fondul unor exporturi mai dinamice. O eventuală întărire a leului, posibilă într-un regim monetar mai sever, ar fi afectat tocmai această zonă mai rezistentă a economiei, prin pierderea de competitivitate a exportatorilor.
Și piața muncii explică prudența BNR. Numărul de salariați a scăzut, însă șomajul a rămas relativ scăzut, în jur de 6,4%. În acest context, companiile sunt mai prudente cu angajările, dar nu operează încă într-un mediu de deteriorare abruptă a ocupării. O înăsprire suplimentară a politicii monetare ar fi putut accelera această deteriorare.
Pentru firmele cu credite în derulare, păstrarea dobânzii la 6,5% limitează riscul unei creșteri imediate a serviciului datoriei. Pe de altă parte, o inflație mai persistentă menține presiunea asupra cheltuielilor operaționale și face mai dificilă evaluarea randamentului real al investițiilor. Un proiect care părea profitabil într-un scenariu de dezinflație mai rapidă poate avea acum o rentabilitate mai slabă. Minuta deliberărilor BNR va fi publicată în 20 iulie și ar putea arăta cât de mult a cântărit banca centrală riscul social și politic al unor măsuri alternative față de riscul menținerii celei mai ridicate inflații din Uniunea Europeană pentru încă doi ani de traiectorie peste țintă.
