Administrația Trump a publicat în decembrie 2025 o nouă Strategie de Securitate Națională, care reconfigurează politica externă a Statelor Unite și se concentrează pe emisfera vestică. Documentul de 33 de pagini introduce conceptul de „Corolar Trump” la Doctrina Monroe din 1823 și punem America Latină pe primul loc în ierarhia priorităților strategice, devansând astfel Europa, Orientul Mijlociu și regiunea Indo-Pacific.
Noua strategie oferă un cadru teoretic pentru acțiunile recente ale SUA în zona Caraibelor, inclusiv atacuri asupra ambarcațiunilor implicate în traficul de droguri și presiuni asupra regimului venezuelean condus de Nicolás Maduro.
Ce prevede „Corolarul Trump” la Doctrina Monroe
Documentul afirmă clar că Statele Unite își vor „reafirma și aplica Doctrina Monroe pentru a restabili preeminența americană în emisfera vestică”. Spre deosebire de original, care căuta să împiedice influența europeană, noua abordare vizează contracararea influenței Chinei, Rusiei și altor puteri din afara acestei zone.
Printre principalele măsuri se numără:
* Negarea accesului competitorilor externi la resursele strategice din emisferă * Prevenirea poziționării forțelor străine amenințătoare în această regiune
Strategia identifică trei amenințări cheie: migrația, traficul de droguri și criminalitatea, precum și creșterea influenței Chinei. Toate acestea sunt catalogate drept probleme de securitate națională ce necesită soluții militare, pe lângă cele diplomatice sau politice.
Emisfera vestică devine prioritatea numărul unu
Această schimbare de direcție este semnificativă. În raportul redactat de administrația Biden în 2022, competiția cu China era principalul punct de preocupare. Noua strategie inversă acestă ierarhie. Documentul afirmă că „epoca în care Statele Unite susțineau întreaga ordine mondială ca un Atlas s-a încheiat”, anunțând o „reajustare a prezenței militare globale” în favoarea continentului american.
În practică, misiunile din Indo-Pacific, Europa și Orientul Mijlociu vor fi subordonate aplicației priorităților în emisfera vestică. Aceasta nu este doar o schimbare retorică, ci o reordonare a amenințărilor.
Viorelia Felseghi, expertă la Brookings Institution, subliniază că această strategia reflectă o întoarcere a atenției Statelor Unite către emisfera vestică și reiterează Doctrina Monroe, sugerând o prezență neo-imperialistă în regiune.
Implicații pentru Venezuela și America Latină
Strategia oferă indicii despre obiectivele administrației Trump în Venezuela. Această țară, unde Maduro și apropiații săi susțin activități criminale și permite influența adversarilor străini, reprezintă o amenințare directă la adresa securității naționale a SUA, explică Jason Marczak, vicepreședinte la Atlantic Council.
Scopul este instaurarea unui guvern democratic care să devină un partener real pentru Statele Unite. Redefinirea forțelor americane în Caraibe nu are, deocamdată, un termen limită.
Michael Shifter, profesor la Georgetown University, subliniază incertitudinea strategiei în Venezuela, sugerând că aspectele de forță și dominanță subliniază o lipsă de claritate în abordarea administrației.
Maria Corina Machado, lider al opoziției din Venezuela, propune o viziune post-Maduro, promițând investitorilor o oportunitate de 1,7 trilioane de dolari pentru privatizarea resurselor naturale.
China, noul adversar în America Latină
Strategia subliniază și necesitatea combaterii influenței Chinei în America Latină. Statisticile arată că Beijingul este principalul partener comercial al fiecărei țări din America de Sud, cu excepția Columbiei, care ocupă locul doi.
Reacțiile rapide ale Chinei la politicile americane sunt notabile. De exemplu, când Trump a impus tarife asupra produselor chineze, Beijingul a început să achiziționeze soia din Argentina în loc de SUA. Politicile dure față de țările din America Latină pot genera efecte neprevăzute, avertizează jurnalistul Greg Myre.
SUA își propun să împiedice puterile externe să dețină sau să controleze infrastructuri esențiale, urmărind în mod special proiectele chinezești din regiune.
Critici și îngrijorări juridice
Această strategie a fost accentuată de îngrijorări privind dreptul internațional. Un raport de la Brookings arată că SUA susțin interdicția impusă de Carta ONU asupra violenței împotriva suveranității naționale. Adoptarea unei doctrine care consideră emisfera vestică ca o zonă de securitate americană contrazice aceste angajamente.
Un studiu realizat de AtlasIntel, o agenție de cercetare din Brazilia, arată că 53% dintre latino-americani ar sprijini o intervenție militară americană în Venezuela. Contrar acestora, în SUA susținerea pentru o astfel de intervenție este de aproximativ 30%.
Profesorul Shifter avertizează asupra riscurilor implicate în schimbarea regimului în Venezuela. Chiar dacă majoritatea populației dorește plecarea lui Maduro, incertitudinile legate de stabilitatea post-Maduro și de proliferarea activităților ilicite pun sub semnul întrebării tranziția către pace.
Context: Două secole de Doctrină Monroe
Formulată de președintele James Monroe în 1823, doctrina avertiza puterile europene în legătură cu amestecul în emisfera vestică. De-a lungul istoriei, aceasta a justificat aproape o treime dintre cele aproape 400 de intervenții americane la nivel global, majoritatea în America Latină.
În 2013, secretarul de stat John Kerry a declarat că era Doctrinei Monroe s-a încheiat, subliniind o nouă abordare bazată pe parteneriate. Strategia din decembrie 2025 inversează acum această direcție.
USS Gerald R. Ford, cel mai mare portavion din lume, se află deja în Caraibe, însoțit de aproximativ 15.000 de soldați americani. De la începutul lunii septembrie, SUA au efectuat 22 de atacuri împotriva navelor implicate în traficul de droguri, în urma cărora au fost omorâte cel puțin 87 de persoane.
