Ce arată dosarul de rețea al omului de afaceri
Documentele din dosarul de rețea al lui Dan Șucu, publicate integral, arată că acesta a semnat un angajament cu Securitatea la 21 de ani și a redactat cel puțin 58 de note informative sub un nume conspirativ. Aceste fapte intră în contrast cu o adeverință emisă de CNSAS în 2015, care stabilea că omul de afaceri nu a avut calitatea de colaborator al Securității în sensul legii.
Dosarul, înregistrat cu numărul R303384, conține 62 de file împărțite în două volume și acoperă perioada iunie 1984 – noiembrie 1989. La data de 16 august 1984, Dan Viorel Șucu, pe atunci student în anul III la Politehnică și ghid colaborator extern la ONT Carpați, a semnat un angajament prin care se obliga să sprijine organele de securitate.
În textul documentului, Șucu se angaja să furnizeze informații despre turiștii străini pe care îi însoțea sau despre discuțiile purtate cu aceștia. „Subsemnatul Șucu Dan, fiul lui Bucur și Maria, născut la 25.04.1963 în București, (…) ghid colaborator extern la ONT Carpați, conștient de faptul că apărarea patriei constituie o îndatorire patriotică pentru fiecare cetățean, mă angajez să sprijin organele de securitate prin informarea lor cu toate datele și informațiile pe care le voi constata în timpul însoțirii grupurilor de turiști străini sau al discuțiilor pe care le voi purta cu aceștia ori aflate de la alte persoane”, scria în angajamentul său. Acesta se încheia cu promisiunea de a respecta indicațiile primite și de a semna notele informative cu pseudonimul „Mircea Crișan”.
Notele informative și decizia CNSAS
Activitatea sa informativă a fost una susținută, în special într-un interval de un an și jumătate. Între iunie 1986 și decembrie 1987, dosarul consemnează un număr de minimum 58 de note informative scrise de el. Sarcina sa, așa cum reiese din documente, era să obțină informații despre turiști străini, reprezentanți ai firmelor de turism, ziariști și chiar colegi de breaslă. Publicarea integrală a dosarului, conform Jurnalul Național, aduce la lumină aceste detalii care depășesc rezumatul cunoscut anterior.
Discrepanța majoră rămâne între conținutul acestor documente și verdictul oficial de acum aproape un deceniu. În 2015, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a emis o adeverință care certifica faptul că Dan Șucu nu a fost colaborator al Securității în sensul legii. Decizia nu a fost însă unanimă, fiind înregistrate la acel moment trei opinii separate, formulate de membrii Florin Abraham, Florian Bichir și Corneliu Turianu.
Înainte de recrutare, tânărul Șucu era descris contradictoriu de alte surse ale Securității. O notă din iulie 1984 a sursei „Raluca” îl caracteriza drept „foarte conștiincios și îndatoritor” și „timid, dar fără exagerare”. O altă sursă, „Sorina”, schița un portret mult mai puțin favorabil în august 1984, menționând notele obținute la examenul de atestare pentru limba engleză (7 la cunoștințe social-politice, 8 la patrimoniu turistic, 9 la tehnică turistică și 7 la engleză) și concluzionând: „Este dornic să lucreze, vine des pe la ONT, dar e Timid, greoi în gândire, bâlbâit. Un mediocru necesar!”.
Două aspecte esențiale rămân neclare din documentele făcute publice: conținutul exact al celor 58 de note informative și, mai ales, consecințele pe care acestea le-au avut asupra persoanelor vizate. De asemenea, ultimul document din dosar este datat 6 noiembrie 1989 și nu menționează o încetare a colaborării, lăsând deschisă problema activității sale ulterioare.
