Legătura dintre politica fiscală și stabilitatea financiară a devenit o temă centrală, mai ales după criza datoriilor suverane din zona euro, care a urmat crizei financiare din 2007-2009. Studiile realizate de economiști precum Markus Brunnermeier și colegii săi evidențiază interacțiuni complexe între aceste două domenii, numindu-le „bucle diabolice”.
Diabolic Loops în contextul crizei datoriilor suverane
În perioada 2009-2012, în timpul crizei datoriilor suverane din zona euro, mai multe țări, inclusiv Grecia, Irlanda, Italia, Portugalia și Spania, s-au confruntat cu o deteriorare a credibilității financiare. Aceasta a condus la deprecierea titlurilor de stat și la limitarea capacității băncilor de a susține economia reală. Din acest punct, s-au generat noi efecte negative, reducând încasările fiscale și complicând situația financiară a statului.
Efectul de evicțiune și implicațiile sale
Efectul de evicțiune se referă la impactul cheltuielilor guvernamentale asupra investițiilor private. Concret, un nivel ridicat al cheltuielilor publice poate duce la scăderea investițiilor, așa cum subliniază economiști ca Milton Friedman sau ceilalți cercetători. În economiile emergente, inclusiv în Europa Centrală și de Est, sectorul bancar joacă un rol esențial în această dinamică.
Legătura dintre politicile economice
Sargent și Wallace (1981) au fost primii care au indicat că politica fiscală predomină în raport cu cea monetară. Dacă guvernul nu își ajustează cheltuielile, politica monetară are mai puțin spațiu de manevră. Studiile recente, inclusiv cele ale lui Reis (2021), sugerează că acest principiu se aplică și la politica macroprudențială. Interacțiunea dintre aceste politici poate crea bucle diabolice care afectează stabilitatea financiară.
Provocările economiilor emergente, precum România
Pentru economiile emergente, întrebarea este cum se manifestă legăturile diabolice între politica fiscală și stabilitatea financiară în condiții de dominanță fiscală. Un exemplu relevant este cazul României, unde datoria publică se așteaptă să crească, conform estimărilor FMI. Această creștere va amplifica costurile de finanțare ale statului și, implicit, presiunea asupra sistemului bancar.
Efectele asupra costurilor de finanțare
Dacă deficitul bugetar nu se reduce, creșterea datoriei publice va influența costurile de împrumut ale instituțiilor financiare. De exemplu, noile emisiuni de titluri de stat, care oferă randamente de 7-8%, vor forța băncile să ofere dobânzi competitive pentru atragerea economiilor. Din păcate, acest lucru afectează nu doar atragerea depozitelor, ci și disponibilitatea creditării pentru sectorul real al economiei.
Impactul asupra economiei românești
Acest context economic poate împinge dobânzile în sus, restrângând creditarea. În plus, perspectivele pentru economia României arată un deficit de cerere semnificativ, ceea ce sugerează că efectele de evicțiune pot deveni mai pronunțate. Aceasta are implicații directe asupra potențialului de creștere economică, subliniind necesitatea unei analize atente a politicilor fiscale adoptate.