Cea mai mare economie din Europa, Germania, se află într-o competiție acerbă cu timpul. Terenul de energie se transformă sub presiunea unei treceri de la centralele pe cărbune la centralele pe gaz. Întârzierile birocratice și politice pun în pericol securitatea energetică a țării. Planurile originale de a construi 20 GW de capacitate pe gaz au fost reduse la jumătate, iar industria își exprimă îngrijorarea.
De ce are Germania nevoie de noi centrale pe gaz
Tranziția energetică a Germaniei se sprijină pe energia solară și eoliană. Aceste surse sunt, însă, intermitente. În momentele în care nu bate vântul sau nu strălucește soarele, rețeaua necesită capacitate de rezervă. Centralele pe gaz sunt esențiale pentru a asigura această capacitate.
Germania a renunțat deja la energia nucleară, ultimele centrale fiind închise în 2023. Țara își propune acum să elimine complet cărbunele până în 2038, cu un termen accelerat pentru regiunea Renania de Nord-Westfalia până în 2030. Agenția Federală a Rețelelor estimează că Germania va avea nevoie de până la 21 GW de capacitate nouă pe gaz până în 2031 pentru a asigura aprovizionarea.
Planurile au fost reduse drastic
Recent, coaliția condusă de cancelarul Friedrich Merz a ajuns la un compromis. Germania va licita pentru 10 GW de capacitate nouă până în 2032, adică jumătate din planurile inițiale. Din aceasta, 8 GW vor fi destinate celor mai noi centrale pe gaz, iar restul de 2 GW vor fi disponibil pentru alte tehnologii, inclusiv baterii de stocare. Centralele vor trebui să fie construite astfel încât să poată funcționa ulterior cu hidrogen.
Cancelarul Merz a subliniat importanța acoperirii nevoilor de electricitate ale Germaniei, chiar și în perioadele fără vânt sau soare. Guvernul afirmă că planurile pentru capacitatea controlabilă vor fi insuficiente pentru a depăși perioadele de Dunkelflaute.
Întârzierile amenință calendarul
Licitațiile pentru noile centrale ar fi trebuit să înceapă în prima parte a anului 2025. Primele unități erau programate să devină operaționale până în 2030, dar aceste termene nu mai sunt realizabile. Căderea guvernului condus de Olaf Scholz a împiedicat adoptarea Legii Securității Centralelor. Negocierile cu Comisia Europeană pentru aprobarea schemei de ajutor de stat au generat și ele întârzieri. Experții estimează că licitațiile nu vor începe înainte de sfârșitul anului 2026. După licitație, obținerea permiselor și construcția centralelor vor necesita cel puțin cinci ani, ceea ce înseamnă că noile centrale ar putea intra în funcțiune abia după 2031.
Efectele asupra ieșirii din cărbune
Aceste întârzieri ridică semne de întrebare privind obiectivul de a închide centralele pe cărbune în vestul Germaniei până în 2030. Mona Neubaur, ministrul economiei din Renania de Nord-Westfalia, a subliniat necesitatea unei înțelegeri federale eficiente pentru a menține termenul limită. Raportările sugerează că cărbunele ar putea fi necesar în această regiune până în 2033, iar lipsa unei clarități din partea guvernului federal și a Uniunii Europene limitează capacitatea statului de a garanta condițiile necesare pentru investitori.
Holger Kreetz, director operațional la Uniper, a afirmat că nu se pot scoate mai multe centrale pe cărbune din rețea fără a introduce simultan unități noi pe gaz.
Lecțiile perioadelor Dunkelflaute
Iarna 2024-2025 a înregistrat mai multe perioade critice de Dunkelflaute. În decembrie 2024, prețurile energiei au atins 900 de euro pe megawatt-oră, de peste zece ori mai mult decât media anuală. Multe companii au fost nevoite să reducă producția din cauza acestor costuri. Centralele pe gaz au fost esențiale în compensarea scăderii energiei regenerabile. Deși Agenția Federală a Rețelelor a declarat că securitatea aprovizionării nu a fost în pericol, situația a evidențiat vulnerabilitățile sistemului energetic.
Germania este parte a unei piețe europene interconectate. În perioade dificile, importurile au reprezentat aproximativ 6% din consumul total al țării.
Reacțiile industriei
Federația Industriilor Germane de Energie și Apă (BDEW) a salutat acordul guvernamental, considerându-l un semn pozitiv pentru securitatea aprovizionării. Kerstin Andreae, lidera organizației, a declarat că instrumentele precum contractele pentru diferență sunt esențiale pentru a sprijini dezvoltarea hidrogenului. Holger Lösch, director adjunct al BDI, a subliniat necesitatea asigurării unei aprovizionări fiabile cu electricitate pentru competitivitatea pe termen lung.
Unii critici, precum organizația neguvernamentală Deutsche Umwelthilfe, consideră că accentul pus pe centralele pe gaz este greșit, susținând că bateriile de stocare nu vor avea șanse să participe la licitațiile de ajutoare de stat.
Ce urmează pentru Germania
Guvernul german preconizează organizarea de licitații pentru alte 2 GW de centrale pe gaz în 2026 sau 2027, cu scopul de a le face operaționale până în 2032 și convertite la hidrogen mai devreme. De asemenea, sunt planificate licitații suplimentare în 2029, dacă va fi necesar pentru a garanta securitatea aprovizionării.
Un mecanism de piață a capacității va fi implementat până în 2027, asigurând securitatea aprovizionării din 2032. Katherina Reiche, ministrul economiei, consideră că acest pas este crucial pentru menținerea competitivității industriei germane. Costurile estimate pentru înființarea centralelor de rezervă se ridică la 17 miliarde de euro până în 2045. Comisia Europeană va analiza curând planurile propuse. Fiecare întârziere reprezintă o provocare suplimentară pentru sistemul energetic german și pentru obiectivele climatice naționale.