Economia celor 20 de țări care utilizează euro a înregistrat o creștere de 0,3% în trimestrul trei din 2025, depășind estimarea preliminară de 0,2%. Datele finale, publicate de Eurostat, ilustrează o rezistență neașteptată a zonei euro.
Cererea internă compensează slăbiciunea exporturilor
Creșterea economică a fost alimentată de cererea internă. Astfel, consumul gospodăriilor a contribuit cu 0,1% la avansul PIB-ului, iar cheltuielile guvernamentale au avut un impact similar. Investițiile, măsurate prin formarea brută de capital fix, au adus un aport de 0,2%. Schimbările în stocuri au adăugat alte 0,1 puncte procentuale. Singurul factor negativ a fost balanța comercială, care a diminuat creșterea cu 0,2% prin scăderea exporturilor.
Pe fond anual, economia zonei euro a crescut cu 1,4% în trimestrul trei, un ritm ușor mai lent comparativ cu avansul de 1,5% din trimestrele anterioare.
Analiștii anticipează un an al rezilienței
Analiștii de la ABN Amro consideră că, în ciuda provocărilor multiple, 2025 se dovedește a fi un an al rezilienței pentru economia zonei euro. Tarifele impuse de SUA continuă să afecteze exporturile, iar soarta acestora rămâne incertă și pentru anul viitor. Totuși, zona euro a evitat o recesiune.
Se estimează o creștere economică de 1,4% pentru 2025. De asemenea, cheltuielile fiscale din Germania și îmbunătățirea cererii interne ar putea accelera avansul în 2026.
Banca Centrală Europeană rămâne în așteptare
Banca Centrală Europeană (BCE) a redus ratele dobânzilor cu două puncte procentuale până în iunie, având ca scop stimularea creșterii economice. De atunci, autoritățile monetare au decis să mențină ratele neschimbate. Inflația s-a apropiat de ținta de 2%.
Experții de la ABN Amro sugerează că BCE ar putea rămâne în așteptare și în 2026-2027, cu riscuri pe termen scurt spre o nouă reducere a ratelor dobânzilor, dată fiind scăderea inflației sub țintă. Totuși, pe măsură ce 2027 se va desfășura, riscurile ar putea să se transforme în favoarea unei majorări.
Germania începe să depășească perioada de șoc
Economia Germaniei, motorul Europei, se confruntă cu riscuri pe termen scurt. Redresarea economiei germane se preconizează ca fiind modestă în anul următor. Estimările arată o creștere de doar 0,1% pentru acest an, după doi ani de contracție. În 2026, creșterea ar putea ajunge la 0,9%.
Michael Groemling, economist-șef la Institutul Economic German IW, a afirmat că Germania iese treptat din starea de șoc.
Performanțele țărilor din zona euro
Spania rămâne cel mai performant membru al zonei euro, cu o creștere de 0,6% în trimestrul trei, susținută de consumul gospodăriilor și investiții semnificative. Franța a înregistrat o creștere de 0,5%, grație unei reveniri a exporturilor. Olanda a avut un avans de 0,4%.
În contrast, Germania a stagnat din cauza cererii externe slabe, iar Italia nu a înregistrat o creștere semnificativă, cu o contractare a producției industriale.
Implicațiile acestor date pentru tine
Cifrele mai bune decât estimările reduc presiunea asupra BCE, eliminând necesitatea unor reduceri imediate ale ratelor dobânzilor. Dacă ai un credit cu dobândă variabilă, nu te aștepta la scăderi semnificative în perioada următoare.
Reziliența economiei europene în fața provocărilor externe este un semnal pozitiv. Aceasta se menține stabilă în ciuda tarifelor impuse de SUA și a conflictului din Ucraina. O zonă euro stabilă oferă perspective favorabile pentru economiile din Europa de Est, inclusiv România, generând cerere constantă pentru exporturi.
Contextul european și global
Zona euro se confruntă cu provocări structurale persistente, cum ar fi îmbătrânirea populației și creșterea lentă a productivității. De asemenea, dependența de exporturi face blocul vulnerabil la tensiuni comerciale. Tarifele impuse de fosta administrație a SUA au afectat negativ exporturile europene, dar companiile locale s-au adaptat la situație.
Cheltuielile fiscale mai mari în Germania, anunțate de noua coaliție de la Berlin, urmează să stimuleze cererea internă în întreaga zonă euro. BCE continuă să monitorizeze evoluția inflației și a creșterii economice. Dacă inflația scade sub nivelul dorit, este posibil să se facă noi ajustări în politicile monetare, dar pentru moment, aceasta rămâne constantă.