Ion Țiriac șochează din nou. La 86 de ani, fostul mare sportiv și om de afaceri nu se sfiește să spună lucrurilor pe nume. Verdictul său despre politică? Unul tranșant: ar fi fost „împușcat în trei luni”.
De ce refuză Țiriac compromisurile și ce relație specială a avut cu Donald Trump? Apropieri de lideri mondiali nu i-au lipsit, dar politica, spune el, nu e pentru oricine. Detalii picante din culisele vieții unuia dintre cei mai influenți români, dezvăluite de Dolce.
„Fără compromisuri nu există”: Motivul refuzului categoric
Întrebat de ce nu a intrat în politică pentru a schimba lucrurile, Țiriac a fost direct. Logica sa e simplă: politica înseamnă compromisuri. A fi politician presupune să lași de la tine. „Fără compromisuri nu există”, a explicat el. Concluzia? Una brutal de onestă: „Eu dacă intram în politică pe mine mă împușcau în trei luni!”.
Oare exagerează? Poate. Dar cert e că Țiriac a evitat astfel de situații de-a lungul vieții. „Foarte rar sau aproape deloc. Când n-am mai putut nimica mi-am luat șapca și am plecat.”
Bere cu Trump, înainte de Casa Albă. Și șepci roșii semnate
Apropierea de lideri mondiali nu i-a lipsit. Donald Trump e exemplul perfect. Relația lor datează de dinainte ca acesta să devină președinte. „Uite, nu că-l cunosc pe Trump, din întâmplare am mâncat cu Trump de 10 ori, de 100 de ori, am băut bere cu dumnealui la Forest Hills”, povestește Țiriac, citat de Dolce.
S-a schimbat ceva de când Trump a ajuns președinte? Se pare că nu. „Nu am vorbit, dar mi-a trimis o șapcă semnată de dumnealui pentru Ion, cu două luni înainte să ajungă președinte. Însă am vânat cu feciorul dumnealui, a fost doamna Ferrari la dumnealui fiind româncă Ion, Ion, Ion!, mi-a trimis alte cinci șepci roșii. Deci e același domn Trump.”
„Cârnați mă boule, pe grătar!”: Atitudine nonconformistă și în comunism
Refuzul compromisului nu e o atitudine recentă. Țiriac a afișat-o chiar și în perioada comunistă. El rememorează un episod de la o premiere oficială. „Niciodată, uitați-vă dumneavoastră la filmul că există, când domnul Ceaușescu, tovarășul Ceaușescu ne-a premiat chiar dacă am pierdut treaba aia și am făcut asta. Când i-am spus lui domnul prim-ministru Maurer: Domnule, stimate tovarășe Ceaușescu, stimate domnule. Adică nici atunci n-am făcut compromisuri eu.”
Interacțiunile cu Securitatea, care îi monitoriza constant deplasările externe, erau la fel de directe. Un dialog halucinant cu un ofițer? „Ai fost acasă la Kennedy?”. Răspunsul lui Țiriac? „Păi e prima dată când mergeam acasă la Kennedy dobitocule, am fost de 10 ani și în fiecare an mergem acasă ne jucăm cu John-John care a murit și ăsta fotbal acolo. Și ce-ați mai făcut?”. Țiriac: „Cârnați!”. Tovarășu. „Cârnați mă boule, se cheamă. Pe grătar!”.
Agentul „Titi Ionescu”, abandonat pentru rea voință. Ironia sorții…
Documentele din arhive confirmă, într-un fel, atitudinea nonconformistă a lui Ion Țiriac. Acesta ar fi fost recrutat de Securitate pe 11 iulie 1963, având ca misiune încadrarea informativă a sportivilor și delegaților străini suspecți care veneau în România. A semnat un angajament sub numele conspirativ „Titi Ionescu” și în dreptul său apar două note informative, din aceeași zi.
Numai că, în decembrie 1966, agentul a fost abandonat oficial. Motivul? A dat dovadă de rea voință și nu oferea informații Securității. Chiar dacă a semnat acel angajament (o practică des întâlnită la sportivii care călătoreau mult în acea perioadă), Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a decis că Ion Țiriac nu a făcut poliţie politică. Surprinzător sau nu?
