Planificarea pensiei nu ar trebui lăsată pentru ultimii ani de activitate, avertizează expertul financiar Adrian Asoltanie. El spune că amânarea acestei decizii îngustează puternic variantele disponibile, iar după 50-55 de ani recuperarea întârzierii devine mult mai dificilă. „Când vine vorba de pensie, românii se împart în cel puțin două categorii. Unii pleacă de la premisa că n-o să mai apuce niciodată pensia, că dacă mor mâine n-are rost să investesc astăzi, că statul o să fure toți banii, că bursa e o țeapă, că imobiliarele sunt o adunătură de cărămizi în care n-are rost să bagi banii. Aceștia nu se vor pregăti, din păcate, și se vor trezi prea târziu. De obicei, aproape de 50-55 de ani, când majoritatea opțiunilor au cam dispărut.”
În această abordare, diferența este între neîncredere și construirea deliberată a unor active care să aducă venituri suplimentare la pensionare. Pentru populația activă, miza este directă: fără acumulare privată, dependența rămâne concentrată în pensia de stat. Presiunea demografică, scăderea natalității și emigrarea forței de muncă alimentează dezbaterea despre sustenabilitatea sistemului public.
Strategia prezentată de Adrian Asoltanie începe cu lichiditatea, nu cu activele cu risc. Primul pas este formarea unui fond de urgență de 1.000-2.000 de lei cash. Al doilea este un fond de siguranță care să acopere cel puțin trei luni de cheltuieli vitale. Aceste rezerve sunt gândite pentru situații precum pierderea jobului, probleme medicale majore, defecțiuni majore, divorț sau decesul partenerului.
„Din punctul meu de vedere, construirea prosperității viitoare are câțiva pași. În primul rând, fondul de urgență și fondul de siguranță, care reprezintă o protecție în caz de situații dificile: pierderea jobului, probleme medicale majore, defecțiuni majore, divorț sau decesul partenerului. Fiecare persoană sau familie ar trebui să aibă deoparte măcar 1.000-2.000 de lei cash și un fond de siguranță reprezentând cel puțin trei luni de cheltuieli vitale.”
După această etapă defensivă urmează verificarea contribuțiilor la Pilonul II. Expertul arată că există și situații în care unele persoane nu contribuie nici măcar aici. Potrivit Financiarul, a doua categorie de persoane folosește Pilonul III, fonduri mutuale, ETF-uri și imobiliare pentru a construi venituri complementare la pensie.
Următorul pas recomandat este deschiderea unui Pilon III, administrat privat și aflat în proprietatea persoanei. Suma indicată este de 165 de lei pe lună. La acest nivel, contribuția anuală ajunge la 400 de euro, prag pentru care se aplică deducerea impozitului pe venit. „Eu recomand oamenilor să-și verifice în primul rând Pilonul II de pensie, pentru că avem inclusiv situații în care anumite persoane nici măcar aici nu contribuie ( ). După aceea le mai recomand oamenilor să-și facă totuși Pilonul III de pensie, care este administrat privat și reprezintă proprietatea persoanei respective. Suma recomandată ar fi 165 de lei pe lună, care într-un an reprezintă cei 400 de euro pentru care o persoană nu plătește impozit pe venit.”
Abia după aceste etape intră în plan bursa. Recomandarea nu vizează plasamente mari făcute dintr-o singură mișcare, ci investiții treptate, cu sume mici, constante, în fiecare lună. Mecanismul indicat este unul de disciplină recurentă, apropiat de o cheltuială fixă din buget. În acest cadru, fondurile mutuale și ETF-urile sunt alimentate gradual pentru a reduce riscul și pentru a susține acumularea pe termen lung.
„Pe bursă nu se intră niciodată cu sume mari deodată, ci se intră treptat, cu sume mici, constant, lunar. Așa cum plătești factura de curent, așa ar trebui să-ți faci și investițiile lunare.”
Investițiile imobiliare apar la finalul acestui traseu financiar. Ele sunt prezentate ca o etapă avansată, cu rol atât în rezolvarea problemei locative, cât și în generarea unor venituri pasive la pensie. În ordinea stabilită de Adrian Asoltanie, ele completează portofoliul după constituirea celor două fonduri de rezervă, verificarea Pilonului II, contribuția lunară de 165 de lei la Pilonul III și investițiile lunare în fonduri mutuale sau ETF-uri.