Lucescu – Pancu selecționer, nu Hagi? Ultima dorință surprinzătoare

Mircea Lucescu
Foto: Dolce / Arhiva

O ultimă dorință. Uluitoare. Mircea Lucescu, legenda noastră, a fost înmormântat. Dar viziunea sa despre viitorul echipei naționale încă se simte. Cine s-ar fi gândit? Daniel Pancu, nu Hagi, era văzut de Il Luce pe banca tricolorilor.

Preocupat până în ultima clipă de națională, Mircea Lucescu a indicat clar cine ar trebui să-i urmeze. O propunere neașteptată, conform DolceSport. Hagi era apreciat enorm, dar Pancu era preferatul lui Lucescu. Propunerea a venit imediat după ce s-a aflat de leucemia lui Il Luce. Totuși, Lucescu a ignorat recomandările medicilor și a condus echipa la Istanbul. Un om dedicat.

De la Rapid la Beșiktaș: o relație specială

De unde atâta încredere? Relația Lucescu-Pancu nu era banală. Au lucrat aproape patru ani împreună. Rapid București și Beșiktaș Istanbul. Ambele experiențe au fost încununate de titluri de campioni. La Rapid, în 1999. La Beșiktaș, în 2003. Pancu a spus mereu că Mircea Lucescu a fost mentorul său. Legătura lor a rămas strânsă, chiar și când Pancu nu l-a urmat pe Lucescu la Șahtior.

Hagi, lansat tot de Lucescu

Pancu era preferatul pentru banca tehnică, dar Lucescu a fost apropiat și de Gică Hagi. El l-a lansat pe Rege la echipa națională. L-a titularizat la doar 18 ani, într-un meci cu Norvegia. Au colaborat și la Brescia. Forma lui Hagi de la Mondialul din 1994 i se datorează în mare parte lui Lucescu. Ironia sorții… Cei doi au cucerit Supercupa Europei în 2000, cu Galatasaray. O finală memorabilă cu Real Madrid.

Viitorul stadion Dinamo va purta numele Mircea Lucescu

Un anunț important. Chiar în ziua înmormântării, ministrul Cătălin Predoiu a făcut anunțul. Un gest de recunoaștere pentru cariera lui Mircea Lucescu. „Vom numi viitorul stadion Dinamo «Mircea Lucescu»”, a fost declarația. Un omagiu binemeritat, nu?

„Sunt creația cărții, difuzorului și a balonului de cârpă”

Dincolo de strategii, dincolo de trofee, cine a fost cu adevărat Mircea Lucescu? Poate răspunsul cel mai bun l-a dat chiar el. O definire a propriei existențe. „Tata cu o gaură în plămâni și împușcat în picior, la Cotul Donului! Sunt creația cărții, difuzorului și a balonului de cârpă.” O declarație puternică. Atât.