O analiză recentă publicată în revista Foreign Affairs sugerează că lumea a evoluat spre un sistem bipolar, similar cu cel din perioada Războiului Rece. Politologul Michael Beckley de la Universitatea Tufts afirmă că doar Statele Unite și China depășesc pragul necesar pentru a fi considerate mari puteri. Această concluzie contrazice mitul conform căruia alte țări, cum ar fi India, Rusia sau diverse puteri regionale, ar influența semnificativ peisajul geopolitic.
Metodologia care a generat rezultate surprinzătoare
Beckley, autor al unor lucrări de specialitate precum „Unrivaled” și „Danger Zone”, a elaborat o metodologie pentru evaluarea puterii naționale. Aceasta se bazează pe indicatori economici și militari, precum PIB-ul și cheltuielile militare, analizate atât în context modern, cât și istoric. Studiile sale indică un aspect pe care mulți analiști l-au neglijat: în prezent, China este mai puternică decât Uniunea Sovietică în timpul vârfului Războiului Rece. Majoritatea discuțiilor despre competiția dintre Beijing și Washington nu iau în calcul faptul că marile puteri pot fi adesea mai slabe în raport cu liderul global, dar se pot angaja în competiții de securitate extrem de riscante. Beckley susține că „China modernă nu este doar o mare putere, ci o superputere. Lumea, pe scurt, este bipolară.”
De ce puterile medii nu schimbă ecuația
Unii critici ai acestui model bipartit pot argumenta că realitatea este mult mai complexă. Invasia Ucrainei de către Rusia în 2022 și alianța acesteia cu China au avut implicații geopolitice considerabile. Țări precum Germania și Japonia joacă roluri importante în economia globală, iar puterile medii, inclusiv Brazilia, India, Mexic, Arabia Saudită, Africa de Sud și Turcia, își consolidează influența.
Statisticile arată o creștere a contribuției acestor state la economia globală. În 1990, puterile medii reprezentau aproximativ 15% din PIB-ul global, iar în 2022 această pondere a crescut la 30%. În ceea ce privește cheltuielile militare globale, procentul a urcat de la 7% în 1990 la 15% în 2022. Totuși, Beckley subliniază că influența acestor puteri nu trebuie confundată cu multipolaritatea, deoarece niciuna dintre ele nu trece pragul de mare putere.
China rezistă scepticismului privind capacitățile sale
Există scepticism privind viabilitatea Chinei ca competitor global. Deși economia sa se confruntă cu dificultăți și există îngrijorări legate de politicile autoritare ale lui Xi Jinping, Beckley consideră că aceste observații nu reflectă întreaga realitate. Încetinirea economică este un fenomen natural pentru economiile cu creștere rapidă.
Beckley menționează că multe dintre politicile Beijingului au dus la succes în inovație. Investițiile în educație și cercetare au creat o forță de muncă avansată. Investițiile statului în domenii esențiale, precum energia verde și biotehnologia, contribuie la competitivitatea companiilor. În domenii precum inteligența artificială și tehnologia de comunicații, China are deja o poziție competitivă, și adesea rivalizează cu Statele Unite.
Pericolele specifice ale bipolarității
Structura bipolară a puterii generează riscuri specifice. Comparativ cu multipolaritatea, care favorizează conflictele, bipolaritatea aduce o competiție obsesivă între superputeri. Acestea își creează sfere de influență și zone tampon, îngrijind protejați și instalând regime marionetă.
În perioada Războiului Rece, liderul Sovietic Nikita Hrușciov a promis că va „îngropa” Statele Unite, alimentând temeri în rândul populației. În anii ’80, teme precum ascensiunea economică a Japoniei au generat îngrijorări că Statele Unite ar putea fi depășite. Astăzi, aceste temeri își găsesc o nouă exprimare în contextul ascensiunii Chinei.
Ce înseamnă asta pentru țările mici
În fața unei structuri bipolare, țările mici, inclusiv aliații Statelor Unite din Asia de Est, se află în dificultate. Mulți dintre aceștia s-au obișnuit să nu fie constrânși în alegeri, dar sub presiunea bipolarității, vor fi forțate să opteze. De exemplu, administrația Trump a avertizat Panama că ar putea reacționa militar dacă firmele chineze ar obține controlul asupra infrastructurii strategice de la Canalul Panama. În competiția dintre China și Statele Unite, America Latină resimte din nou rigorile bipolarității.
În Asia de Est, Beijingul ar putea încerca să impună o variantă a Doctrinei Monroe, folosind tactici de coercitie economică pentru a-și influența vecinii și a-i împiedica să colaboreze cu Washingtonul.
Lecțiile istoriei și perspectivele viitorului
Revenirea la un sistem bipolar ne reamintește despre natura intensă a competiției dintre superputeri. Între 1750 și 2000, au existat zece cazuri de puteri în ascensiune care au provocat state dominante, iar șapte dintre acestea s-au sfârșit în conflicte severe.
Beckley, care își desfășoară activitatea la Foreign Policy Research Institute și American Enterprise Institute, nu prezintă previziuni optimiste sau pesimiste. Analiza sa oferă un cadru pentru a înțelege realitatea geopolitică actuală. Într-o lume bipolară, competiția este inevitabilă. Provocarea principală va fi gestionarea acestei rivalități pentru a preveni repetarea tragediilor secolului XX.
