Să învățăm să apreciem vremea ploioasă

Multe persoane se îngrozesc la gândul că „mâine va ploua”. Ploaia pare să nu le fie pe plac, dar nu știu să ofere o explicație anume. În schimb, motivele pentru care vremea ploioasă ar putea începe să surâdă unui non-iubitor, sunt numeroase. În primul rând, ploaia este un fenomen natural complex, care intensifică mediul înconjurător. După o rafală serioasă de ploaie, când asfaltul e ud și există chiar și bălți formate în anumite zone, culorile se reflectă nemaipomenit pe timp de seară sau târziu în noapte. Pasionații de fotografie știu asta cel mai bine și chiar așteaptă o astfel de ocazie pentru a adăuga la colecție câteva cadre deosebite. Tot atunci când plouă, parfumurile devin mai puternice și plutesc mult mai ușor în aer. Ploaia e purificatoare și demonstrează acest aspect prin diverse căi.

Dacă am începe să observăm prezența ploii și în alte contexte decât în plan real, am putea să o vedem din alte perspective. În filme, de exemplu, sunt folosite în mod frecvent scenele romantice în care o ploaie torențială sau o ploaie caldă de vară, însoțite de o coloană sonoră pe măsură, reușesc să creeze un punct culminant presărat cu naturalețe. Ea este și un simbol puternic pentru a indica o schimbare, o tranziție, un proces de înnoire. Interpretările pot diferi, de la caz la caz, atât în rândul cinefililor, cât și pentru regizorul în cauză. În adaptarea cinematografică a cărții lui Charles Dickens, Marile Speranțe, sărutul în ploaie dintre Finn (Ethan Hawke) și Estella (Gwyneth Paltrow), creează multe întrebări. Reprezintă oare abundența iubirii dintre cei doi, un alt râu de lacrimi care îl așteaptă pe Finn sau ștergerea trecutului?

Putem afla mai multe despre ploaie, descoperind mitologia. Zeul vremii apare sub diverse forme în diferite culturi și poate fi cunoscut și ca zeul furtunii. El a fost asociat cu elementele vremii, cum ar fi tunetele, fulgerele, ploaia, vântul, furtunile, tornadele și uraganele; iar citirea cărților nu este singura posibilitate de a descoperi informații despre subiect. Filmul Ba’al, lansat în 2008, are în centrul său amuletele zeului furtunii Ba’al, ceea ce îl face o alegere bună pentru cei care preferă experiențele cinematografice, ca enciclopedii revelatoare. Celor cărora le place să joace jocuri online, ar putea fi impresionați de Age of the Gods: God of Storms, care face parte dintr-o colecție largă de păcănele, unde zeci de simboluri reprezintă puncte de câștigat. De îndată ce jocul apare pe ecran, jucătorul e fascinat de peisajul uimitor și mediul alternativ creat. Ploaia a luat și forma unei zeități feminine în Marea Eneada din Heliopolis, adică în Egipt. Este vorba despre Tefnut, responsabilă pentru menținerea vieții și care era descrisă în mod obișnuit cu un cap de leoaică, cu urechi ascuțite, purtând un disc solar pe cap cu o cobră pe fiecare parte. Într-un mit, zeița a devenit furioasă și a luat toată umezeala și ploaia cu ea, așa că pământurile Egiptului s-au uscat.

De obicei, de la teorie la practică e un drum lung, dar când vine vorba de „îmbrățișarea” ploii, nimic nu e complicat. Mergi afară când vezi că plouă și nu te limita la a privi pe fereastră picăturile su stropii, cu o ceașcă de ciocolată caldă între palme. Atâta timp cât corpul tău este protejat în mod corespunzător de intemperii (pelerine, umbrele sau orice găsești tu a fi corespunzător), atunci ești liber să sari în bălți, să alergi prin parc, să ieși în natură și să mirosi pământul umed și plantele potolite de sete din jurul tău. Încearcă să te bucuri și de senzația revigoratoare de ploaie pe față. Privește spre cer și zâmbește la acest element minunat dătător de viață.

Învățând să privim dincolo de nori și de dispariția temporară a soarelui, vom începe să ne împrietenim cu ploaia și să punem accent pe beneficiile sale. Fără ea, nu am avea păduri pline de copaci falnici, grădini înfrumusețate de flori colorate, curcubeie imense care ne fac mereu să zâmbim și arată atât de bine în fotografii, plus că nu am iubi atât de mult vremea însorită. Ploaia are un rol important în viața noastră și cu toții ajungem să realizăm acest lucru, fie privind de la fereastră, fie alergând în „brațele” ei.