Analiștii estimează că Venezuela se confruntă cu o situație financiară gravă, având obligațiuni restante în valoare de aproximativ 60 de miliarde de dolari. Datoria externă totală a țării, care include obligațiile PDVSA, împrumuturi bilaterale și arbitraje, se ridică la circa 150 de miliarde de dolari. Această sumă include și dobânzile acumulate, ceea ce a dus la o creștere semnificativă a pasivelor în raport cu valoarea nominală a obligațiunilor inițiale.
Potrivit Fondului Monetar Internațional, PIB-ul nominal al Venezuelei va fi estimat la 82,8 miliarde de dolari până în 2025. Ratele datoriei în raport cu PIB-ul ar putea varia între 180% și 200%. Acest nivel plasează Venezuela printre țările cu cea mai ridicată rată a datoriei din lume.
O obligațiune PDVSA, care a ajuns la scadență în 2020, a fost garantată cu acțiuni ale rafinăriei Citgo din Statele Unite. Acest activ joacă un rol crucial în eforturile creditorilor, care, sub supravegherea instanțelor, încearcă să-și recupereze banii.
Cine sunt creditorii și ce au de recuperat
Identificarea exactă a deținătorilor de obligațiuni venezuelene rămâne o provocare, în principal din cauza sancțiunilor care au interzis tranzacționarea acestora. Majoritatea creditorilor comerciale sunt probabil fonduri internaționale de investiții, inclusiv fonduri specializate în datoriile în dificultate, denumite uneori fonduri vultur.
Pe lista creditorilor se regăsesc și companii care au obținut compensații prin arbitraj internațional după exproprierea activelor lor de către guvernul de la Caracas. Instanțele din Statele Unite au decis în favoarea unor companii precum ConocoPhillips și Crystallex, transformând creanțele în obligații de datorie care permit creditorilor să revendice activele Venezuelei.
Un număr din ce în ce mai mare de reclamante, recunoscute de instanțe, concurează pentru recuperarea companiilor-mamă ale Citgo, în special PDV Holding, care are creanțe de aproape 19 miliarde de dolari, o sumă ce depășește valoarea estimată a activelor Citgo.
Creditori bilaterali și relații opace
Venezuela are, de asemenea, creditori bilaterali, în principal China și Rusia, care au oferit împrumuturi pe parcursul mai multor ani. Evaluarea soldurilor restante este complicată deoarece guvernul venezuelean nu a publicat date complete despre datorii de ani buni. Rapoartele privind relațiile financiare cu Beijing și Moscova rămân în mare parte confidențiale. Aceste țări au acordat linii de credit considerabile în schimbul accesului preferențial la resursele petroliere, dar detaliile acestor acorduri nu au fost clarificate.
Perspectivele îndepărtate ale restructurării
O restructurare formală a datoriilor pare a fi o opțiune îndepărtată. Restructurarea ar putea fi legată de un program al FMI, dar Venezuelă nu a avut o consultare anuală cu instituția în aproape două decenii. În plus, sancțiunile impuse de SUA din 2017 limitează grav capacitatea guvernului de a emite sau restructura datoria fără aprobări specifice.
Relațiile dintre Washington și Caracas au fost caracterizate de presiune și lipsă de angajament. Sancțiunile s-au intensificat când SUA l-au recunoscut pe liderul opoziției Juan Guaidó ca președinte interimar în perioada mandatului lui Donald Trump.
Analiza valorilor de recuperare pentru investitori
Potrivit estimărilor, obligațiunile venezuelenă au avut, în 2025, un randament apropiat de 100%. Așteptările de recesiune s-au intensificat în urma creșterii prezenței militare americane în Caraibe. Analiștii de la Citi estimează că o restructurare va necesita o reducere a capitalului de cel puțin 50% pentru a asigura sustenabilitatea datoriei. Potrivit acestora, Venezuela ar putea oferi creditorilor o obligațiune pe 20 de ani cu un cupon de 4,4%.
Estimările variază, unele previzionând o valoare netă actuală a pachetului la aproximativ 45 de cenți pe dolar. Recuperările ar putea ajunge la circa 40 de cenți pe dolar dacă investitorii primesc și instrumente contingențe, precum warrant-uri legate de petrol.
Estimări divergente ale investitorilor
Diversi investitori au prognozat valori de recuperare variate. Aberdeen Investments a anticipat, în septembrie, recuperări de aproximativ 25 de cenți pe dolar, estimând că o îmbunătățire a mediului politic și sanctionator ar putea ridica recuperările la între 30 și 35 de cenți, în funcție de structura acordului.
Previziunile se bazează pe o economie afectată de criză. După 2013, producția de petrol a scăzut dramatic, iar inflația și sărăcia au crescut. Deși producția a început să se stabilizeze, prețurile scăzute ale petrolului și discounturile la țițeiul venezuelean limitează veniturile, reducând posibilitățile de plată a datoriilor.
Contextul economic devastator
Administrația Biden a flexibilizat unele restricții, dar nu a permis o autorizație extinsă pentru negocierile de datorie. Acțiuni recente, precum presiunea militară în Caraibe și confiscarea unui transport de petrol, adaugă un alt strat de incertitudine. Producția petrolieră, odată motorul economic al țării, se menține la niveluri scăzute comparativ cu perioada de vârf. Infrastructura deteriorată și lipsa investițiilor afectează capacitatea de creștere rapidă, chiar și în cazul ridicării sancțiunilor.
Inflația continuă să fie o provocare, deși s-a redus față de anii anteriori. Sistemul bancar rămâne subdezvoltat, iar populația recurge frecvent la dolari în tranzacții, reflectând lipsa de încredere în moneda locală.
Implicații pentru piețele emergente
Cazul Venezuelei atrage atenția investitorilor în piețele emergente, considerându-se un test important pentru abordarea datoriilor suverane în contextul sancțiunilor geopolitice. Precedentele stabilite în această situație ar putea influența modul în care se abordează alte economii în criză. Fondurile specializate în datoria în dificultate continuă să achiziționeze obligațiuni venezuelene la prețuri reduse, mizând pe o eventuală soluție politică favorabilă. Acești investitori cred că recompensele potențiale compensează riscurile ridicate și incertitudinea pe termen lung.
